ego-poveste

Florin, de data asta doar voi cita o strofă, deși am simțit întreagă povestea. Mă iartă tu pentru lipsa de cuvinte. Doar de data asta. E un fel de mine-tine, iar de rest... doar emoție:)
,,eu îi recomandă în locul inimii aceeași frunză și tu îi pari cea mai tristă fată
care a fumat vreodată kent 8 în parcul ăsta cu ochii mari și verzi
ca o frunză crudă de canabis
eu și tu se iubesc tare mult încă deși au un sentiment al tragicului
aproape perpendicular pe tâmplele amândorura
ca în poveștile de dragoste citite mai ales în copilăria mea\"

Stii de ce-mi place mie de tine? Pentru ca vorbesti obraznic si neserios, despre lucruri cumplite. De cate ori te citesc rad, amintindu-mi ca: TREBUIE SA plang, maine. Acum, as putea sa iau fiecare vers si sa fac din el 2 comentarii, daca nu as fi asa de ocupata sa mai citesc de 8.0 ori ce aburul de cuvant.
\"uite îmi și zicea eu când îi reproșam că fumează prea mult
dacă maya este fum peste o altă realitate
țigarea e un fel de negare a negației și îl poți vedea pe Dumnezeu prin
găurile lăsate de cancer în plămân

verde de paris sau albastru de sinucidere\"
Cu multumiri:)))

Salut si eu aceasta ego-poveste ca o retrospectiva in jurul unui ax meditativ. Ce suntem eu-tu in acest demers care se numeste viata decat niste idei cu zâmbetul tras peste urechi avand tendinta de inaltare. Depinde ce inaltare, \"sinucigasa\" sau spirituala. Self-ul vizionar este profund accentuat, intre un \"nu o sa-l uit niciodata\" si o \"noapte sau o zi sau o inima\", nu conteaza care de vreme ce desemneaza doar efectele inghetarii timpului - o inghetare a secundelor atat denotativa, cat si in urma fenomenului de indragostire. Si trupul mai departe sa treaca mi-am lasat...

Eu nu sunt altceva
decat o pata de sange
care vorbeste
(autoportret-nichita stanescu)

Parca ieri, zarindu-te pe motocicleta, mi-am amintit de EL si de el, de „legea romana-lex, lego-legere- a aduna semnele, a citi-culegi literele spuneau tipografii, spre deodebire de mos, obiceiuri moravuri”*: „aproape ca o seringă de câteva miligrame și unică folosință”

Uff, uff, yff, vorba lui Tu* de la Paltinis:” la romani ai impresia ca legea leaga-nota mea„sa-ti triasca Frantuzoaica”-la greci ca deslega- cuvantul nomas vine de la nemein, care inseamna a distribui, in speata pasune...legea insemna intr-u fel:”ia-ti locul tau si umbla”. „Umbla-te, deci, fara sa-ti pese ca ai putea cadea din dimensiunea noptii in „inima aceea cu dinții în măduva spinării”.

N-am ce sa fac, dar te mai citez o data: „Vederea lor în parc îmi păru astăzi cum nu se poate mai dragă /ochii lor aveau buzele roșii și întredeschise ca un sărut pătimaș
și trupul mai departe să treacă mi-am lăsat”, pentru ca–m-ai facut sa vizualizez adierea din poarta sarutului lui Hristea, „CUVANT IMPREUNA DESPRE ROSTIREA ROMANEASCA”.Trebuie sa recunosc , tot acest comentariu este dupa o idee de Constantin Noica-filozofiul POET, nascator de Rafail. Daca ar fi fost sa vorbesc, doar despre Florin Bratu, as fi zis, taman pe dos: Poetul-filozof, despre care nu mai stiu ce sa cred:)
Si... ca sa par la fel de informata ca tine-desi Dumnezeu imi este martor, nu sunt, nici pe departe-am sa-ti spun ca am citit, astazi, printre randuri, o critica, din Steaua, anului 1981, in care Petru Poanta, vorbea despre Dinescu, facand o afirmatie care ti se potriveste manusa:” „Mai nu stii ce sa crezi : deriziune a evidentului, simplu calambur, parodie, sarcasm..” sau pur si simplu hemografie, zic si eu cu gandul la Tu frate bun cu Cuvantul.

Ce pofta de viata mea avea
ceea ce nu era
Ce pofta de nu era, avea
Ceea ce nu era, nu era.

Umbra lumini-mi parea,-
Iar muntele in zbor ca zbura
A, nu-mi mai era A.
Era, nu-mi mai era...

(respirari-Nichita Stanescu)

Sa-ti fie poezia la fel de inalta ca „A” de la Omega....

„ce timpuri ce timpuri ce timp”

narcisa
ai ales partea care si mie imi place mult (desigur, mie personal imi place toata poezia, de asemenea). daca as putea mi/as da o steluta. :) multam de emotie. om mai vb.

carmen
desigur tu ai ales insertia aceea hegeliana. apoi nichita, noica etc. :) dar de fiecare data interesanta trecere ai.

adina
ursul din container zice ca multumeste ca s/a lasat trecut si pe lamine. iar poezia ca ai o parere buna despre ea, de asemenea, multumeste. mai ramane cafeaua. :)