text

e unul din cele mai sincere și mai spontane texte ale tale. nu mai are perfecțiunea aceea căutată care străbate din celelalte. de aceea am venit aci: îmi place căldura emisă în infraroșu de aceste cuvinte cuminți și intime.

Am stat ceva timp cu textul tău în față și l-am citit de vreo zece ori, cred, și încă mă chinui să îl descifrez.
Mi se pare că poezia asta nu are o structură tocmai unitară... parcă nu prea se leagă ideile între ele. Primul vers, cel cu slash-uri, conține trei verbe la prezent, asta înseamnă succesiune rapidă de acțiuni, dar pe urmă vii cu
\"peste puțin vor veni ploile și ne vor parfuma\", și tot restul strofei e lin și vorbești la timpuul viitor, ești chiar puțin sarcastic, nu știu dacă am perceput eu ce trebuie, dar oricum, restul strofei nu e electrizant cum e anunțat de primul vers.
Pe urmă te întorci la prezent, următoarele două versuri parcă sunt pe același ton cu primul, s-ar putea să fi urmărit chiar alternanța asta... Ultima strofă e bine legată, și parcă pe aceeași linie cu versurile 2-5, de-aia vorbeam de alternanță, nu mi-a plăcut partea cu intestinele, dar asta e oricum o chestie pur subiectivă.
Sunt adunate în poezia asta mai multe abordări care nu prea sunt compatibile, cel puțin așa le văd eu. Dacă am zis bălării, asta e, dar ca de obicei nu pot să mă abțin să nu zic ce cred.

eu consider ca e o poezie reusita, chiar daca imi displace randul cu \"intestinele\" (de fapt: asa si asa, nu categoric!) si nu vad de ce ai folosi liniile oblice, in timp ce ai spatiu suficient, aici, nu platesti scump hartia pe care publici, nu? :D
imi place deosebit \"fericirea îmi zgârâie fața până la carne\" si ultimul rand.
daca sincer: m-as simti tradatoare in fata propriului meu spirit, in cazul in care nu as recunoaste ca vad in textul acesta o bijuterie muncita, probabil, munutios.
la naiba! desi nu cred ca vii din Michel Martin, ai expresii ce imi amintesc de el. Chiar si aceasta \" vor veni ploile și ne vor parfuma\". Cred ca sunt eu sucita pe fantoma lui Michel Martin :D

Timpul metaforei încă nu a trecut?

1. peste puțin vor veni ploile și ne vor parfuma
2. vom fi fericiți vom săruta fluturi
3. acoperiți de pojghița fină creierii mei colcăie
4. fericirea îmi zgârâie fața până la carne

...și nici timpul lirismului?
1. și ne vor spăla pieile
soarele le va usca le va face strălucitoare
2. la noapte îți voi povesti despre nesfârșite nisipuri

și toate într-un poem din 10 versuri.

Florin, eu credeam că generația ta se îndreaptă sigur pe linia celorlalte trei versuri:
1. extrage lent măduva / se cabrează coloana / mă chircesc
2.despre intestinele ce tânjesc după interiorul tău
3. vom muri de frig lavinia sau din alte motive

Mda, nu-mi place nici mie cum arată poemul tău așa demontat. Cam asta li se întâmpla când eram mic și ceasornicelor care îmi nimereau sub mână, dar continuă să meargă.

ioan
știu că sunt prea cerebral, prea rece și prea tehnicizat. de asta o să încep să mă ocup de acum încolo.

ioana
îmbinări sunt, dacă sunt nereușite înseamnă că am dat și rateuri. doream să creez un spațiu de așteptare, pe care ultimul vers să îl facă imposibil de ajuns. de aici alternanțele.

silvia
tu ai intuit bine că e muncit. culmea e că încă nu mă mulțumește până la capăt. nici măcar tehnic. din pacate nu stiu mai nimic de martin, deci îmi lipsește termenul comparației. mulțam.

nicolae,
trișezi. tocmai ptr că toată lumea își imaginează ceva trebuie să o iei în altă parte. oricum, evitarea unor elmente prea dulci, să zic așa, se face prin crearea unui context.
cred că generația 2000 se duce, se sparge în bucăți și altceva trebuie să îi ia locul sau reprezentanții ei trebuie să caute și alte discursuri. nu știu încă foarte exact nici eu încotro. dar reinventarea e întotdeauna necesară.

OK. Ceasornicul continuă să ticăie. Dincolo de glumă, că am trișat, că n-am trișat, important e că am obținut acest răspuns de la tine. Este cu adevărat foarte important ce ceea ce spui aici. Pornind de la conștientizarea acestui fapt, s-ar putea să înțeleg mai ușor demersurile tale în plan hai să-i zic teoretic, virgulă, cât și în domeniul propriu-zis al poeziei. Și nu e vorba doar de tine și de creația ta... Dumnezeule, câtă poezie ne așteaptă și de acum înainte! Munți și veacuri de poezie... Pe unde om fi noi? Pe ce versant? Sub care viitoare afalanșe?

Stateam la marginea generatiei cu intestinele in mana si vomitam fluturi
Amestecam suprarealist timpurile in picatura albastra de sperma
Strangeam ritmurile Kundalini in maduva ta stralucitoare, Lavinia,
amintindu-mi de ploi si de paradoxala dunga rosie de pe fata de masa a bunicului:-
Nepoate, ia-ti calul si parcheza masina aia verde a timpului
Pana nu sta ceasul din turla bisericii si nu se face noapte de noapte.
Tocmai am primit o notificare \"failure\" si trebuie sa dau reply.

:)
Placut poezia si comentariile.
Cat despre e-amilul pe care ti l-am scris care s-a intors nu este o gluma, l-am re-fwd-at. Daca nu-l primesti,
Anunta-ma!

parcheaza.
Cat despre e-mailul pe care ti l-am scris si care s-a intors nu este o gluma. L-am re-fwd-at. Daca nu-l primesti,
Anunta-ma!

Daca o sa citez \" stii lavinia, caracatitele...\" iar ma arunca-n off topic.Poezia mi-a placut, contrastul dintre natura si natura umana fluturii la o lalta cu intestinele pielea uscata de soare si nisipurile,mai ales nisipurile...
stii Florine,nipipurile...

peste putin vor veni ploile

ce ma miră pe mine/la mine e că tocmai versul care nu le-a plăcut unor distinși comentatori \"despre intestinele ce tânjesc după interiorul tău\" mie mi-a plăcut (nu zic, în mod deosebit), iar versul \"fericirea îmi zgârâie fața până la carne\" nu mă prea încântă.
dar nu aici e baiul. mă nedumerește (e o enigmă pentru mine, dacă vreți) de ce concitadinul meu, poet consacrat, Nicolae Popa, pe care l-am citit constant și l-am apreciat întotdeauna, e atât de preocupat de niște \"curente\", \"generații\" etc., când ar trebui să fie preocupat doar/mai ales de poezie. eu aș mai înțelege aceste preocupări dacă am fi în anii nouăzeci ai secolului douăzeci, când era foarte necesară descătușarea expresiei poetice, îmbogățirea gândirii și limbajului poetic. acum, slavă domnului (sau antipodului său) e chiar peste măsură de descătușată. problema e alta: am pierdut în general și - să nu cobesc! - ireversibil cititorul. Să zică merci Nicolae Popa și Florin Rotaru că eu încă mai sunt. cititor de poezie. :)

De o mie de ori pardon, Florine. Bratule. De la Rotaru parcă nu am pentru ce îmi cere scuze. Dar mai știi? :)

tuturor.nicolae, carmen, luana, andu
ion, nici o problemă.:)

Ion,
n-am înțeles umorul!

Mie textul îmi pare bine închegat. E ca o declarație de iubire: deși ușor ambiguă, trezește fiorii adânc ascunși în intestin de femeie ( :))). O dată cald (nisipurile, adică deșert), apoi frigul...\"vom muri de frig lavinia sau din alte motive\". Abia aștept noaptea. Optimism, fericire. Bine lucrat!