Poezie
Þara în care oamenii devin zei
1 min lectură·
Mediu
Cine nu știe câte fețe are soarele poate să întrebe:
-Câte fețe are soarele?
-Fața albă a soarelui
-Fața roșie a soarelui
-Fața neagră a soarelui
-Fața de beznă a soarelui
O deșertăciune, a deșertăciunilor, totul este deșertăciune.
Totul este desertaciune?
Cine nu știe ce este plăcut lui Dumnezeu, poate să întrebe:
-Ce este placut lui Dumnezeu?
-Moise, Aaron și Maria sunt plăcuți lui Dumnezeu.
Să vorbești tu însuți ca să scoți dreptatea.
Hainele spălate în sângele mielului.
Orzul roșu din cetatea salcâmilor.
Albul strălucirii schimbării la față a celui ce-a urcat pe munte.
-Cine nu știe cum să-l cunoască pe Dumnezeu poate să întrebe?
-Cum să-l cunosc pe Dumnezeu?
-Prin vis, prin înger, prin boală: în bezna albușului pietrei din Kaaba,
În Teotihuacan, poți să-l cunoști pe Dumnezeu!
-Spune-mi tu ști cum zboară un înger?
-Da, e plin cerul la Medjogorje.
-Dar mai aproape?
-Desigur,la schit la Darvari.
001.561
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 149
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
carmen mihaela visalon. “Þara în care oamenii devin zei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-mihaela-visalon/poezie/113905/thara-in-care-oamenii-devin-zeiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.