Poezie
crochiu
1 min lectură·
Mediu
de foc pasărea topindu-se în zăpadă
sub cerul roz ca un pepene negru
o rodie
cu semnele ei de uitare
și tot acest pământ în rut
alergând
alergând
alergând
două copite, patru copite zdrelite de cuiul verde-al potcoavei
aducătoare de noroc,
zac obosite
în iarbă
omul cu statură uriașa
visează karmic
jumătate măr, jumătate șarpe
o amazoană
și-am încălecat pe-o șa și v-am spus
povestea suprarealistă a unui centaur
adormit pe câmpul de luptă
ziua în amiaza mare.
024.285
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
carmen mihaela visalon. “crochiu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-mihaela-visalon/poezie/1748363/crochiuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NNNNNegru Nicolae✓Carmen, ti-am spus ce dor imi este de tine?
0
NN Carmen se va întoarce acasă
alergând
alergând
alergând
hai să ne trezim din somnul acestei vieți
și să respirăm usurați
de sentimentele ce ne-au ramas in urmă
mai ales de dragoste
și patimi,
mai ales de patimi
locul unde ai fost tu era
lipsit de noroc
să mergem împreună
în cerul în care poeții
iubesc poezia
și pot ierta
aici și acum
și întodeauna
treptat
treptat
se ghemuiește umbra ta în inima mea
nu alerga
nu alerga
nu alerga
tristețea mea
este un ecou alb legat de numele tău
tristețea mea
te prinde din urmă
ca un vis bărbătesc
pe care îl ai numai o dată în viață
câtă vreme ziua și noaptea trec
nu mă mir
că ești la ospățul mirelui tău
stau adunat
în jurul tău
plutesc
plutesc
plutesc
și mă mir ca prostul cum ai învățat tu sublima artă
"de a muri vieții".
alergând
alergând
alergând
hai să ne trezim din somnul acestei vieți
și să respirăm usurați
de sentimentele ce ne-au ramas in urmă
mai ales de dragoste
și patimi,
mai ales de patimi
locul unde ai fost tu era
lipsit de noroc
să mergem împreună
în cerul în care poeții
iubesc poezia
și pot ierta
aici și acum
și întodeauna
treptat
treptat
se ghemuiește umbra ta în inima mea
nu alerga
nu alerga
nu alerga
tristețea mea
este un ecou alb legat de numele tău
tristețea mea
te prinde din urmă
ca un vis bărbătesc
pe care îl ai numai o dată în viață
câtă vreme ziua și noaptea trec
nu mă mir
că ești la ospățul mirelui tău
stau adunat
în jurul tău
plutesc
plutesc
plutesc
și mă mir ca prostul cum ai învățat tu sublima artă
"de a muri vieții".
0