Poezie
doar moartea
1 min lectură·
Mediu
doar moartea e aproximativă lavinia cu sânul
supt de gurile noastre boante mușchii mei tresaltă
într-o altă cadență / tu plângi în toate intersecțiile
orașului
o să mă răstignesc aici pe trupul tău gol explodând în
orgasme multiple și paralele tu vei îngenunchia și vei plânge
în toate intersecțiile orașului
visam să ajung să îți duc olița de noapte
impregnând nările cu ce a rămas din tinerețea noastră
când sexul tău se deschidea ca o floare carnivoră
fosforescentă / tu ești ușa aceea deschisă prin mine
într-un film cu stafii când mașina le trece prin burtă
tu ești ușa aceea cu stafii
eu visam să îți spun cu tâmpla pe sânul tău scofâlcit
știi frumoaso cât de mult te-am iubit viața asta
acum atingerile noastre ca niște geamuri sparte
și părul tău ca un halat al morții
ce seamănă cu asistenta aceea purtând tinerețea
ghicită pe pulpe / cu carnea tare
ca piatră lavinia ca piatra
din pereți sângele meu curge invizibil și
cred că Dumnezeu se va ascunde în vaginul tău
secolele acestea războinice și nucleare
033566
0
\"stii, lavinia...caracatitele\" sau moartea...
constat de la o vreme ca accesarea poemelor tale presupune o optiune si un un click suplimentare :)
semn ca esti hotarat sa demonstrezi ca poezia are...o mie de fetze! iar \'repetitia\' e mama ei...
cred ca Dumnezeu a citit ultimele versuri de aici si se mai gandeste:)
in rest, urmaresc (destul) de consecvent evolutia...