Mihail Buricea

Cine-n dragoste trădează să n-aibă parte de vază să-i fie viaţa povară fie iarnă fie vară Să umble noaptea sub stele să se-mpiedice de ele fiecare clipă vie să-i fie o tragedie Să nu aibă loc sub

Clipă vie, clipă vie autor Mihail Buricea Clipă vie, clipă vie sosită din galaxie prin puzderia de stele pe drumeagul vieții mele Luminează-mi calea bună fi-mi a cerului cunună dă-mi căldura

Cine mai sunt Pietrarii Autor Mihail Buricea Pietrari e Lie al lui Dură E Toma Oală al lu' Marcu Este dogarul lu' Caiură Și este Constatin Bulacu Pietrari e una cu

Într-o noapte profundă un înger albastru a poposit la poarta visului meu spunându-mi că este arhanghelul Mihail Era imbrăcat în flori de nufăr pe cap purta o coroană de spini ce

tatălui meu Am vrut o poezie să-ți dedic în marea trecere spre veșnicie dar copleșit de al timpului nimic am amânat această reverie Mereu în gand tristețea mă răpune când mi-amintesc

Ce multe clipe-au curs pe valea vieții de când eu am plecat de lângă tine abandonată-n anii tinereții în barca-mpovărată cu destine De-atunci icoana ta fără-ncetare m-a urmărit în visurile

Nesătulă de amor o țigancă dintr-un sat a mers la judecător s-o despartă de bărbat Judele a întrebat-o iscodind-o drăgalaș - Ce vină i-aduci tu, fato soțului de vrei să-l lași? - Domnule

Primăvară, primăvară pentru-a nu știu câta oară adu-le fetelor dor iubire în mărțișor iar în mândri ghiocei așa cum e-n obicei dragoste nouă de viață fericire și speranță în buchet de

Fratelui meu, Turicu În ziua-cincea a lunii făurar din anul nouă sute cincizecișopt în clasa patra eu eram școlar curat la suflet și la minte copt În ziua aceea am tăiat un

Ciuma roșie se știe cine-adus-o pe câmpie Engels, Marx si Lenin frate clone de evrei strâmbate iar pe-al nostru plai de frunte au pătruns clone mai multe să ne bage-n colectivă ca pe un

unei domnișoare care vrea să fie iubită nebunește De vrei s-astepți, pe un nebun, la vară, să te iubescă, pe muchii de cuțit, te vei alege, dragă domnișoară, cu răni adânci pe fese,

unei domnișoare care vrea să fie iubită nebunește De vrei s-astepți, pe un nebun, la vară, să te iubescă, pe muchii de cuțit, te vei alege, dragă domnișoară, cu răni adânci pe fese,

Dacă n-ar fi Eminescu al luminilor poet noi am fi aici grotescu’ într-un spațiu desuet Dacă n-ar fi fost luceafăr strălucind pe-a lumii roată am fi umbre fără număr din

Într-n tren accelerat, serveau masa doi ciobani: pâine, slană și cârnat, așa cum mâncau de ani Dupa masă, pe-ndelete, având poftă și de vin, fără însă să se-mbete, au golit sticle din

- Îți mai amintești, fa? - Ce să-mi amintesc? - De Beregată, Ghiară, Curcubete, Trocan, Ioana lu\' Taiflas, de Curgras, Peagu, Sârboica, Coadă-al Þâcului, Ioana lu\' Pilică, de

Măgari au fost, măgari vor fi mereu niște -poieți- ce saltă din copite dar într-o zi, mă rog lui Dumnezeu, să-i poarte prin pustie fără minte eu cred ca au frustrări controversate aceste

Lingvist hoinar adus de ploi m-ai umilit și împierit când în poeme-am zugrăvit cutume de la noi Tu vrei mereu ca încifrat să te-nțeleagă cei săraci și esti cuprins mereu de draci când scriu

Agheorghesei, Aioanei, Acatrinei, Asimonei, Afloricăi, Ailenei, Amariei, Abrândușei, Aramonei sunt nume tipice și vechi modovenești ce ne lipsesc pe alte plaiuri românești Am stat și am gândit

Noi căutăm mereu cu-nverșunare nirvana fericirii printre astre și nu vedem cuprinși de-ntunecare că raiul este-n sufletele noastre a fericirii poartă-ntr-un cuvânt din ce vedem aievea-n jurul

Motto: Nesfarșitelor mele intrebări le dedic chiar răspunsul care nu va veni niciodată! De ce răsar pe ceruri stele de ce nu pot s-ajung la ele de ce mi-e sufletul pribeag de ce

De ce-ai venit în calea mea intârziată, când uraganul meu de timp m-a dus departe? să fii rămas în lumea ta îndepărtată, să fii rămas o necitită sfântă carte de ce-ai venit în lumea mea

O tânară frumoasă cum n-a mai fost sub soare s-a prezentat la medic să-i spună ce o doare N-avea o boală gravă de care să se teamă dorea pe orice cale s-o bage dragu-n seamă Deși de la natură

Soției mele Eu am cântat iubiri închipuite în calea mea spre marea veșnicie dar n-am găsit cuvinte potrivite să cânt în versuri scumpa mea soție Ea merita în versurile mele să fie zâna mea

Atunci când ceri prin rugi la cer mereu să-ți dea suprema fericire pentru draga ta ca viața ei să-i fie zilnic sărbătoare să strălucească pe a lumilor cărare atunci când vezi în jurul tău