Vicii
Sînt anemic și, totuși, în fiecare zi, îți scriu cu propriul sînge, cum bolnavul de plămîni își aprinde țigara după ce a trecut accesul de tuse. Sînt anemic, dar pentru tine aș
În timp ce dorm și te visez
În loc să-mi scrii lungi și criptate mesaje de dragoste, mai bine ai veni să-mi încălzești diminețile cu trupul tău de negresă în călduri. Dumnezeu e foarte înțelegător în astfel de cazuri:
La lumina lămpașului
De tînăr, în loc de prieteni, m-am înconjurat de oglinzi. Angajat în industria însingurării, mimez curajul celor aleși. Sînt un miner care lucrează la domiciliu, fără tîrnăcop și
Mașina timpului
Pasărea nu a cunoscut încă perfecțiunea zborului. Timpul, da. Pentru a mai trece granița la sîrbi, inima mea bătrînă ar avea nevoie de-un sînge tînăr și iute de picior sau de-o pasăre care
Provizii de întuneric (2)
Cînd toți așteaptă pogorîrea Luminii, tu, aidoma unui hîrciog, îți faci imense provizii de întuneric…
Să nu mai fiu singur
“- Cine are vene să și le-ascundă! În noaptea asta să le țină departe de ace!” predicam eu în pustiul cartierului Katanga. Tovarășii mei aveau urechile înfundate cu ceară; pluteau în derivă,
Va fi liniște, va fi pace cu Fane & fiii SRL
Știu că fiecare doarme cum îi așterne Dumnezeu, dar ca să fiu sigur că n-o voi rata, mi-am ascuns moartea în creierul mai lacom decît o clepsidră carnivoră. În fiecare noapte, medicul de gardă o
La vedere
Nu e nevoie să urcăm la ceruri pentru a ne salva. E destul să găsim calea. Și să așteptăm. Pentru că rănile ne sînt litere dintr-un alfabet al durerii, vom învăța să ne scriem protestul cu
Miracole amînate
Motto: Am comis cel mai grav dintre păcatele pe care le poate comite un om. N-am fost Fericit. Borges Din dorința de-a avea propriul război, închiriez cu ora morile de vînt. Mă agit,
Nașteri ratate, avorturi reușite
Deconectat de la aparatul de produs vise al morții, rupîndu-mă din trupu-i adormit, sînt o viață netrăită, visată doar de îngerul meu păzitor. Ciudat blestem și umilință de lux: fără să
Împreună, mimam fericirea
Apărînd autonomia iluziei, viața ei efemeră, îmi aduc aminte de tine uitîndu-te cîte puțin. Ascunsă după fardul apartamentului tău, departe de agonia străzii, mimezi normalitatea la fel cum,
Over time
Noaptea în care orașul și-a găsit culcuș e mai oarbă decît un ochi scurs din găvanul cerului. Degeaba îți stingi chiștocul pe fața ei întunecată. Nu te mai simte. I-a murit de mult
Distihuri florentine
Aducere aminte Îmi aduc aminte de tine Uitîndu-te! Moartea timpului (de la traducerea din engleză a expresiei ,, a omorî timpul”) Mi-am omorît dușmanii Dîndu-le viață. Esența
Operație pe suflet deschis (2)
Pur-sîngele de altădată e acum o mîrțoagă obosită. Zăpezile s-au ofilit și ele; galbene de friguri, cerșesc mila apusului. În turnul de veghe, bate ora închiderii. Bate în cer și nu i se
Pe cont propriu
Moartea era o scrisoare pierdută, o scrisoare cu adrisantul necunoscut. Eu eram adrisantul. Eu, cel ascuns în noaptea cuvintelor pure, nerostite încă. Asemenea unei cîrtițe disperate,
Fabulă
Văzînd cum fuge elefantul de frica șoricelului, muntele, cu tot cu alpiniști, s-a ascuns și el, tocmai în cer.
Zei, oameni și păpuși
Să sacrificăm păpușile acestea perfecte, spuneau oamenii, poate așa îi vom îmbuna pe zei! Să sacrificăm oamenii aceștia imperfecți, spuneau păpușile, poate așa vom scăpa și de zeii
Invidie terestră, invazie aeriană
Într-un moment de reverie, de inspirație, dar și de disperare, numisem întunericul pierderea legăturii cu îngerii, pretextul pentru a ține în viață speranța Luminii. Însă, uneori îi
Sînt o rană
Să fie oare sîngele vinovat că-și visează sfîrșitul după ce a fost murdărit de cuvinte? Sînt o rană urîtă care-și așteaptă mîntuitorul, dar nu-l strigă. Doar îl așteaptă și zace pe marginea
Dimineață mahmură
Era o dimineață mahmură, numai bună să evadezi pe sub nasul gardienilor… să treci dincolo. Ce renghi i-ai fi jucat vieții dacă n-ai fi fost legat de acest trup străin, de împrumut, de
Exerciții de stil
“ – Miroase a hoit viața asta, dar tot atît de bine ar putea mirosi a smirnă! Îmbălsămați-o, păcătoșilor, dacă puteți, în Lumină!” declamă prietenul meu, proorocul din Piața
Rebuturi de lux
1 Cîndva roșie în obraji, vie-vie, azi se ofilise moartea, lăsîndu-ne de izbeliște, după ce ne-a călărit pe deșelate un întreg sezon de vînătoare, un întreg sezon agricol, o întreagă
Șoc și groază
Spre viitor, înapoi! Spre trecut, înainte! Viață în reluare, moarte în direct: misiune îndeplinită.
Ieșirea din labirint
Deținuții, în grevă, bat cu lingurile în gamele de aluminiu: iar li s-a redus rația de pulpe gonflabile, amnistia promisă a sucombat în somn…. În canale, schimbul de mîine, mînjii murdari ai
