Fabulă

E trist!...
Aceasta fabula ma duce cu gandul la alpinistii care s-au \"ascuns in cer\"...
Madim

Madim, deliberat am încercat să dau o tentă neserioasă textului meu (vezi și titlul)dar amintirea tragediei din Bucegi mă urmărește și acum...

jignit ca ii iubesc creasta
fiinte ca si noi, marunte,
cateodata ca napasta
se-nfoaie tavnosul munte

Prietene Mitică, umanismul din noi (sentimentul creștin?)ne fac să suferim și pentru acești necunoscuți, să ne ducem cu gîndul spre acel Memento mori!

Domnule, maestre, ce mare placere sa te citesc din nou! Stiu ca bucuria nu are ce cauta printre aceste randuri, dar e mare, mare, domnule, sa iti descopar noi creatii intre paginile site-ului reformat...
Despre fabula, cred ca ai surprins cum nu se poate mai bine un eveniment cotidian care a fost prezentat cu raceala specifica stirilor...Asa ca ne face bine o fabula scrisa cu simtire, ca sa ne amintim si sa-i pomenim pe cei care au fost. Sa le fie tarana usoara si sa-i regretam, insa sa nu ieratm pe cei care \"i-au ucis\".
Al dvs,
Bancila.

Stimate Ioan Băncilă,mulțumesc pentru aprecieri, dar datoria noastră este să iertăm!