pentru încă o zi

cam bacoviana, cu atmosfera lacustră, interioară...dar bună poezie.

bună remarca ta, ioana g.! m-a făcut să zîmbesc...amar, pentru că sînt un fan g. bacovia! chiar existența mea e, pe undeva, una bacoviană...

Tudor,
o pohema frumoasa. emitent/receptor, intr/un registru existential. ultima parte se mai cere lucrta...

cu prietenie,

mulțumesc de semn, petruț p.!
chiar ultima parte a existenței mele s-ar mai cere lucrată, dar cine s-o facă?

sună a comunism, nazism...interesant ca ai o imagine asa vie în mintea ta

cu stimă, eNz.

\"aș putea evada, dar, fricos, mă chircesc
în cotloanele cărnii mele``

Viata ca o balanta: frica de moarte, pe de-o parte si frica de viata, pe de alta.
In poem, una dintre frici a fost mai mare, atunci la 5 dimineata...
Sumbra poezia Tudor, iti da fiori de gheata.

tudor, e frumos ce zici matale aici

da\' si mai frumos ar fi sa recunosti ca nu e de recomandate

corect?

in alta ordine de idei, vreau sa te intreb ceva foarte serios

tu ai bicicleta?

da, sau nu

emilia,\'\'comunism\'\', \'\'nazism\'\' sînt niște cuvinte mult prea grele (periculoase)pentru vîrsta noastră. să fim fericiți cei care nu le-am trăit pe viu...
deocamdată, e bine să ne rezumăm doar la capitalismul nostru \'\'original\'\', ce altceva am putea face?

anca, viața de azi pe mîine e o mare provocare, de ce să nu recunoaștem.
pe la voi nu a ajuns criza asta perfidă?

șerban g.?, textul cu pricina e doar un fragment de existență și nu mă prea interesează/ preocupă dacă e sau nu e \'\'de recomandate\'\'. aprecierile asupra textelor sînt subiective mereu, nici nu pot fi altfel...tu nu știai asta?
la a doua întrebare îți răspund tot așa de serios: da` matale?

mulțumesc pentru lectură și păreri!

1. eram curios cum vezi tu joaca asta cu recomandate, nerecomandate etc

2. pai altfel nu te intrebam. Daca ai, hai cu mine la mare, saptamana viitoare, ce zici?

1. în primul rînd, această activitate a editorilor nu mi se pare o joacă. repet, cred că dacă respectivului editor îi place un text, îl \'\'bagă\'\' la recomandate. dacă nu, nu...nu are rost să ne lamentăm ca la fotbal...oricum, arbitrul e suveran.

2. da, am bicicletă, dar mă plimb cu ea doar seara, prin parc. pe drumurile publice nu obișnuiesc, din cauză de trafic și de poluare...
mai insistă, poate îți găsești pînă săptămîna viitoare un partener/parteneră de călătorie...

Fiecare dintre noi încercăm sub palida lumină a zorilor să evadăm spre un altundeva al existenței noastre...
Dar realizăm, întotdeauna, tragic, faptul că numai în turnul nostru de fildeș - aici splendid creionat într-un \"buncăr de nisip\"( a se vedea dicotomia dintre rezistența clădirii vis-a-vis de transparența materialului folosit la ridicarea ei) - numai acolo, în peștera trupului nostru, putem găsi puterea de a fi încă o zi un bun contribuabil...
Un text cu o încărcătură lirică specială.
Cu prietenie, Emil Iliescu

n-ai putea evada!:)...un text cu o tema foarte profunda!...inchisoarea de carne...sau, altfel spus, extrapoland, trairea (necesara) in sfera propriilor noastre manifestari/perceptii (de) la un moment dat...cam asa a citit...
ioana matei

hmm ,ma simt in gimnaziu...nu glumeam.motivul inchisorii....Tratezi o tema ,pe care Lucian Blaga o aborda continuu...el afirma ca trupul e prea mic ptr sufletul sau mare...si sincer asta am simtit si eu din partea ta.

...mi-a placut cum \'garda personala\' coboara aici..si gindul apare in fata cititorului gol-golut in toata frica lui pentru o noua zi..

uneori o prezență spune mai mult decât o poezie

scurt si la obiect:)
as inlocui \"dar\"-ul din versul 5 cu \"insa\", alaturarea aleasa de tine e putin \"stridenta\".
in rest, e un \"dar\" adevarat. pentru multi.

emil iliescu
bine zis, domnule iliescu!
fiecare dintre noi încercăm să ne schimbăm viața, dar puțini reușesc. eu recunosc: sînt un pierzător de profesie și un contribuabil docil...

ioana matei
interesantă decriptare, ioana!

cantoriu a.
ai perfectă dreptate, tema cu pricina e una comună în literatura ultimelor sute de ani, dar eu nu îmi propun să intru pe tărîmuri virgine.
așa e, maestrul blaga nu deslușea nici un mister profanilor săi cititori și îi cam lăsa în ceață. mai mult, nici nu strivea corola de minuni a lumii.
mare autor acest lucian blaga!

corina gina p.
așa e, gina, aflați într-o situație fără ieșire, renunțăm la gardă și luptăm cu garda jos...

mihai r.
prezența mea nu spune niciodată prea multe.
poezia, rareori...

geta a.
mulțumesc pentru atenționare, geta!
și mie îmi sună strident dar-ul cu pricina...

mi se pare f frumos aici \"cînd trece primul tramvai / dinspre \'\'termo\'\' / și voi încă dormiți.\" are un aer f autentic, se vede mai ales prin contrapunct cu construcțiile un pic mai elaborate care vin după.

finalul e un picuț cam patetic după gustul meu, dar oricum e un poem bun.

mihai c.
mihai, ai dreptate, dar în situația de față simt că mi-ar fi destul de greu să evit anumite construcții cu iz de patetism.
poate că voi încerca să mă detașez un pic de realitate și, mai ales, voi căuta o atitudine autoironică.
să văd în ce măsura voi și reuși.
oricum, mulțumesc de trecere!

e frumos cum rasar din toate partile emotiile interne de fuga si curaj... e frumoscum toate metaforele cladesc nebunia care se contureaza in eu si care se autolimiteaza: tot ce intrevede e fiecare clipa ce asculta chemarile dorintei- vialitatea asteapta momentul nebun ca un chitarist asteptand rockuiala.

rareș-andrei,
nebunia de care zici face parte din natura umană.
cred că nevoia de fugă și curajul țin de ea.
mulțumesc de trecere!

pai si eu ma refeream la alta natura?

nu, dar încercam să confirm...din experiență.

Calm, asezat, un exercitiu de resemnare si, mai ales, de rezonanta.
Mi-a adus aminte de Leonard Cohen cu-al lui Tower of songs si de \"timpul se ridica din actele mele si pleaca\"(Nexus).
Mai multe n-am de spus.

e mai multă resemnare decît rezonanță, emilian v.p.!
cohen e unul dintre preferații mei, aici m-ai prins...
mulțumesc de trecere!

Buna dimineata, Tudor!

Ai reusit sa ma scoti din cotloanele carnii mele pentru cateva momente, iar asta nu e putin. M-am atintit cu ochii la calculator si l-am privit( poemul)- fara sa il citesc, pana am inceput sa vad tramvaiul de termo trecand.

buna, lavi!
asta am și urmărit, de ce să nu recunosc.
la prima oră, tramvaiul de termo e foarte așteptat de precupețele din piața centrală. cam atunci vin țăranii din ișalnița cu marfă la craiova și precupețele încearcă să le cumpere marfa...

Superb... Imi plac sentimentele care se regasesc printre versuri... se pare ca sufletul tau e inca in cautarea fericirii ... dar e inca prins de acest trup care iti pecetluieste sansa la o viata mai buna...

Respectele mele,
Cofeina

tizule, am renunțat de ceva vreme să mai caut fericirea. încerc doar să sub...viețuiesc!

imi place stilul tau ¨¨bacovian ¨¨ se aseamana cu al meu doar ca eu nu sunt asa de bine pregatita , eu doar ma joc...
¨¨Întunericul
lasă-l așa!
Până învie
lumina... ¨¨

poate că un stil bacovian ar trebui să pornească de la o existență tipic bacoviană.
dar cine ar fi dispus la o astfel de existență, azi, în 2009!?
mulțumesc de trecere!

unde ai putea evada si de ce? fricos sau las? bucura-te ca mai ai resurse sa-ti platesti taxa de supravietuire! poezia e buna, sincera, discreta si nu are nimic bacovian sau blagian.e originala si iti descarca starea.salutari

nu prea mai am acele resurse de care vorbești.
scriem și postăm tocmai pentru a ne \'\'descărca\'\' anumite stări, asta cam așa e...
mulțumesc de comentariu!

am avut strania senzatie ca ma citesc pe mine ieri. mi se pare f relevanta poezia pentru o covarsitoare parte din oameni care exista, dar nu traiesc in ziua de azi. parca n-am fi responsabili de propria viata...si taxa o platim fara drept de apel. oricum mi-a placut tonul \"bacovian\" (si eu\'s fana).

doar o sugestie am: as plasa \"dar\" in urmatorul rand, singur, pentru a sublinia discrepanta dintre posibilitate si realitate

și eu sînt unul dintre cei care își doresc mereu să evadeze din realitate.
și ca mine sînt mulți...
mulțumesc de sugestie!

mie-mi suna a libertate...o pornire vitala inspre ceva..

poate că ai dreptate. sub masca asta se ascunde, probabil, un vitalist... așa e.

sugestiv discursul tau de supravietuire, pare o pendulare intre decizia de a te lupta mai departe si cea de a te lasa invins...ceva comun care ne caracterizeaza...insa eu ma gandesc la o victorie, cu fiecare poposire a unui nou prieten...

carmen, fiind un pierzător de profesie, un învins, discursul meu se vrea a fi chiar unul de sub...viețuire.
cît despre poposirile unor noi prieteni, acestea sînt unele pasgere, cum cred că simți și tu uneori...

ti-am remarcat poemul inainte de a fi membra a Agoniei, apoi m-am bucurat cand l-am regasit, daca eu am rezistat citindu-l de cateva ori...a doua oara m-a impresionat mai mult, te sfatuiesc sa te eliberezi de sentimentele negative care te domina acum, alcatuind un volum pe aceasta tema a invingerii...din cauza ta, mi-am numarat invingerile sau asa cum spui tu...pierzator de profesii, cred ca am pierdut mai multe decat tine si acum iar pornesc de la zero. Stiindu-ti sentimentele din experienta mea, iti spun: arunca-le in poeme, tie nu-ti fac bine, dar cititorilor, da...

uneori e ușor de zis \'\'să te eliberezi de sentimentele negative care te domină acum\'\', dar e greu de pus în practică.
deții o rețetă?