poveștile triste

asta e preferata mea.

e deranjanta repetarea acoperirii, textul e prea scurt pentru asta. ar merge un sinonim. prea sunt apropiate una de alta.

apoi, acel care ce introduce versul poate lipsi. pentru economie de mijloace, raportata la natura economicoasa a textului.

gerunziul e iar greoi, s-ar putea lesne transforma in indicativ prezent, pentru ca textul sa curga fara sincope.

Deși scurt, poemul impresionează prin imaginarul specific tristeții.Metaforele sugerează suferința, dar și rezistența unui suflet împietrit de durere; comparația de la finalul poemului îl încheie rotund, amintind discret de începutul discursului, solemn dar scurt, care pare o confesiune adresată unui prieten : ,,poveștile vechi și triste/sînt acoperite de un lințoliu\".
Partea a doua este o demonstrație a începutului, aducând cu fiecare figură de stil, încă un strat al îndepărtării, în timp și în spațiu, de sursa durerii. Muzicalitatea poemului sugerează un plânset discret și însingurat al unui suflet trist, prin jocuri fonologice care alternează cu aliterațiile( ,,ve\" din ,,poveștile vechi\" sau repetarea grupurilor fonologice ,,st\", ,,înd\", ,,în\", ,,in\", ,,ma\" din ,,materia mată\") și toate combinațiile asociate consoanei ,,r\", care mi-au adus aminte de plânsetul lăuntric bacovian.

mădălina, poate că repetarea acoperirii e neacoperită lungimea textului, dar cred că acest gen de analiză e uneori prea restrictiv. asta chiar dacă formularea nu e de aceeași factură cu textul tău cu tîmpla tîmplarului.
carmen, analiza jocurilor fonologice e interesantă la un poem scurt, pesemne că nimic nu e întâmplător...
medeea, no comment!
mulțumesc pentru comentarii.