elegie
o groapă nu foarte adîncă la marginea unui drum șerpuit unde toate întîmplările vorbele au alunecat între firele de iarbă unele s-au agățat disperat altele doar au căzut și stau
memo
plaja cu nisipul foarte fierbinte mă impiedică să fac vreun pas îmi fărămițez gîndurile pînă în locul în care liniștea se amestecă cu apa acolo unde e teza de la matematică și zgarda cîinelui
poveștile triste
poveștile vechi și triste sînt acoperite de un lințoliu o materie mată le acoperă miezul transformîndu-le într-o rocă dură și nobilă care se lovește de aerul din jur asemeni unui zmeu
eura
era același soare aceeași zi din an aceeași săptămînă și aceeași lună stăteam cu rîndul în același loc iar soarele la fel de puternic își arunca lumina peste corpurile noastre aveam un
Johanna
nu îmi găsesc prietena din copilărie am căutat cu google numele ei am încercat mai multe variante cu j în loc de i, cu doi de n am încercat chiar și cu un h după prima literă a numelui ei
cele mai frumoase poezii
cele mai frumoase poezii nu le-am scris niciodată o margine de aripă un picior frînt o codiță asemeni unei morule sau blastule o teacă și o nervură ruptă și îmbucătățită cele mai
