cele mai frumoase poezii

Dana,
nu chiar rau. se poate si mai bine. un sfat: de la primele doua versuri, bune..., incepi constructia. prea explicativa.... vad ca talent ai, iti doresc succes!

nu prea e adevărat ce spui, pentru că această poezie e una frumoasă și e și simțită frumos
te mai asteptam sa vedem ce va fi mai încolo, ce vei naște...
baftă

o poezie lipita de autor. fara sa supere.
\'\'cele mai frumoase poezii
au rămas suspendate undeva în aer
între împiedicarea într-o baltă \'\' impiedicarea ca moment luat separat de cazatura. pentru ca fiecare moment este trait. mi-a placut.

Mă bucur că și bine ai venit, Dana!
Și mie îmi place poezia asta, de fapt totul e concentrat: \"cele mai frumoase poezii
nu le-am scris niciodată\", poate fi un crez poetic. Mai departe poți să brodezi orice inteligent cum ai și făcut. Nici eu n-am scris cele mai frumoase poezii, dar o să le scriu, și după ce o să le scriu o să spun la fel ș.a.m.d: cele mai frumoase poezii
nu le-am scris niciodată!

Te rog mult mai pune câteva chestiuțe la biografie, ce te lasă inima :)

O poezie ce se naste din sentimentele dureroase ale cotidianului, pe mine m-ai impresionat de anul trecut, bine ai venit, sper sa te simti mai bine decat mine pe aici. Iti dau un sfat din suflet: sa fii sincera asa cum esti acum si sa nu-ti pese deloc de ce spun altii despre poeziile tale.
Cu prietenie, Carmen

cele mai frumoase poezii nu au stihuri, ci sentimente
si ne raman acolo ascunse in nou, caci un vers e doar o fotografie nu insasi sentimentul....

multumesc pentru comentarii, poezia asta e un pic mai atipica pentru mine, cel putin ca intentie.
da, primele doua versuri sint cam explicite si dezvaluie tot tilcul...

Si eu cred ca si tine ca \"cele mai frumoase poezii nu le-am scris\" și poate nici nu le vom scrie niciodată...
E singurul lucru pe care l-am reținut din poezia ta, dar îmi este de ajuns.
Cu prietenie
Radu

O introspecție în idealul perfecțiunii ideatice și riscul contaminării acestuia cu praful citadin, vizualizat în oglinda ternă, demascatoare de imperfecțiuni a \"vitrinei cu pălării\".
E ca iubirea virgină cu sentimentele ei de-a valma în care vorbele vor să iasă, se-mpleticesc, cad și rămân la picioarele neputincioase ale conștientului.
Mă duce cu gândul la Lucian Blaga, \"eu nu strivesc corola de minuni a lumii...\".
M-a uns!

placa cu cele mai frumoase poezii raman cele nescrise este deja foarte invechita. insa sentimentul care a provocat aceasta scriere cu siguranta este unic iar el merita tot respectul.

O poezie deosebit de frumoasă. O poezie în care ți-ai surprins de fapt forța din tine. Forță ce deja a creat versuri, acolo în sufletul tău și așteaptă doar momentul fericit al nașteii lor. Am ajuns târziu aici, pe situl tău, dar mă bucur.
Amelia