Grădina doamnei colonel Hortensia Costescu avea câteva tufe de liliac mov și două sălcii ce primăvara își desfăceau pufuleții lor argintii exact de sărbătoarea Floriilor. Motiv pentru care toți
Pe același palier cu noi, lîngă apartamentul nostru, se afla unul ce fusese multă vreme gol. Aici locuise o bătrână singură, dusă apoi de către rude la azil. În el se mutase, de curând, o cuconiță
Bum, bum bum și din nou: bum, bum bum. Prima bubuitură mai accentuată, următoarele două mai scurte, mai sincopate. Este ritmul unui vals vechi a cărui melodie o auzea doar ea, bunica. Bum, bum
Am un paltonaș roșu cu dungi subțirele ca firul de ață. Niște dungulițe albe, albe, albe ca fulgii ce țopăie acum afară în toate direcțiile. Dar nu rămân suspendați, oricât ar vrea ei să zboare. Și
Era noapte, era iarnă și mă dureau cumplit picioarele. Mă balansam de pe unul pe celălalt, într-un ritm egal și monoton. Așa reușeam să scap de durere, doar pentru scurte momente, atunci când atenția
Cutremurul cel mare a fost și a trecut. Andrei striga speriat din brațele tatei, ce se adăpostise în chenarul masivei uși de stejar de la intrare:
-- Balaurul! Balaurul! A venit balaurul și a
Da, Stanca s-a descurcat bine cu mătura ei și înainte și după revoluție. Căci de măturat este întotdeauna nevoie la orice loc de muncă și în orice sistem, praful fiind un element comun. Ea râdea și
Timpul se lungește ca urma lipicioasă lăsată de un melc în mișcare. Devine un fir sticlos și uscat ce se târăște după tine; melcul ești tu pentru el. Acasă e prea multă liniște, praf și dezordine.
Primisem o invitație, nesperată, pentru o expoziție de pictură la Viena. Reușisem cu greu să obțin pașaportul. Aveam pe el o viză doar pentru șapte zile. Deși vernisajul avea loc abia peste o
Toamnă.Un autocar rula pe o șosea udă. O șosea ce străbătea o câmpie și un anotimp. Ceața înghesuia imaginea câmpiei pe lângă marginile șoselei. Ferestrele reci ale autocarului erau albe și mătuite
Baba făcu focul ca de obicei. Copiii se adunară repede în jur. Știau că Baba le va spune o poveste. Poate aceea cu regina focului. Cerul însă începu să se învârtească în jurul lunii, ca un câine-n
Peste câmp alerga o femeia cu o sticlă de votcă la subsuoară. Eva strângea sticla cu putere sub brațul îndoit. Mâna se încleștase pe gâtul sticlei, lângă dop. Brațul îi amorțise. Lichidul din
Timpul are pentru memorie, atunci când vrei să-ți amintești cutare sau cutare întâmplare, o altă dimensiune. Este extensibil și totodată condensat.
Și câte o dată vreau să îmi mai amintesc
Un apartament standard construit în perioada comunistă. Un mic apartament de trei camere cocoțat la etajul 10 al unui bloc cu 10 etaje. Cerul deasupra. Același cer al tuturor, indiferent
Autocarul rulează cu viteză pe șoseaua ce pare sau chiar este udă. Aceeași câmpie strivită sub mormanul de ceață ca un imaginar tărâm între realitate și vis se prelinge pe spațiul ferestrei.
A pornit dimineața devreme cu primul autobuz. Trenul personal i se păruse că face prea mult ca timp, având lungi opriri prin stații. O ceață matinală se așezase ca o cloșcă peste oraș. Oamenii
Anica nu era înaltă, medie. Era în schimb voinică, ceeace o făcea să pară mai înaltă decât era în realitate. Avea un bust proeminent, șolduri largi, o față rotundă cu o expresie senină,
AM