jocul timpului

Timpul se lungește ca urma lipicioasă lăsată de un melc în mișcare. Devine un fir sticlos și uscat ce se târăște după tine; melcul ești tu pentru el. Acasă e prea multă liniște, praf și dezordine. Privești cum se adună pereții în jurul tău, tot mai aproape, te înghesuie până când simți cum te sufoci. Vezi pe fereastra închisă, doar localizarea spațială a timpului. În mintea ta el are un loc special pentru acum, care e la tine-n apartament. Are un loc pentru mâine, și câte unul pentru fiecare anotimp. Locurile sunt fixe. Doar tu mergi către ele, chiar dacă nu vei pleca fizic nicăieri. Toamna este acolo, undeva departe. Trebuie să treci prin primăvară și vară mai întâi. Dar iarna asta are zile și nopți lungi, ca la pol. Iarna asta s-a mutat aici, la tine-n casă și nu mai vrea să vină primăvara. Vrei să aștepți ceva la care să te poți gândi, pentru că timpul are un sens, sperând. Sună telefonul. El te cheamă. Vrea să vă vedeți în seara asta. Inima ta sare. Timpul începe să se grăbească și dintr-o dată ai întârziat. Timpul a devenit acum pentru tine o sanie care a luat-o singură la vale. Metroul pleacă până să cobori tu scările, până va veni altul vor trece alte minute. Timpul fuge bezmetic împiedicându-se de tramvaie și stopuri și te întorci la stația de autobus. În fine, reușești să te urci și să te agăți cumva de o bară. Ai ajuns. Te grăbești să cobori. Ești împinsă și împingi la rândul tău. Prea târziu. Nu mai este pe trotuar decât panoul cu reclame publicitare. Haine zgribulite, în miscare, îl taie în fragmente neutre, absente, în afara oricărui sens. Ai rămas pe loc privind în gol si în capul tău strigi: Nu mai este nimeni aici? Timpul a înghețat în fulgii de zăpadă. Inima ta a înghețat, deasemeni, și te târăști mental, iar ca un melc. - De ce naiba ai întârziat? Am înghețat așteptându-te! Îi auzi vocea în spatele tău. Te întorci. Zâmbește și vrea să-și aprindă o țigară. Un gest obișnuit. - Iar te-ai apucat de fumat? Mi-ai promis că te lași! - răspunzi banal. - Dar tu nu mi-ai promis că nu mai întârzii? Ultima oară pentru ce ne-am certat? Tu și timpul nu sunteți în acord niciodată. – spuse El, luându-te în brațe și sărutându-te. E adevărat. Pentru tine timpul zboară acum ca niște bulgări de zăpadă și se topește tot atât de repede cum se topesc și ei în palma ta. A venit primăvara pe crengile copacilor, sunt albe, chiar dacă florile sunt geometrice și reci. Și cât de mult ai vrea să se facă stop cadru. Dar timpul trece mai departe.