dana catona

o groapă nu foarte adîncă la marginea unui drum șerpuit unde toate întîmplările vorbele au alunecat între firele de iarbă unele s-au agățat disperat altele doar au căzut și stau

plaja cu nisipul foarte fierbinte mă impiedică să fac vreun pas îmi fărămițez gîndurile pînă în locul în care liniștea se amestecă cu apa acolo unde e teza de la matematică și zgarda cîinelui

poveștile vechi și triste sînt acoperite de un lințoliu o materie mată le acoperă miezul transformîndu-le într-o rocă dură și nobilă care se lovește de aerul din jur asemeni unui zmeu

era același soare aceeași zi din an aceeași săptămînă și aceeași lună stăteam cu rîndul în același loc iar soarele la fel de puternic își arunca lumina peste corpurile noastre aveam un