Ca un cristal de prismă strânge
Alean de raze ochiul meu
Cand nud conturul tău răsfrânge
Molcomul foc din șemineu.
În siluete de scânteie,
Ecou trosnind înflăcărat
Frământ tot corpul tău,
Iubito, dansează, dansează
În ritmuri de patos și foc
Rotire galantă, sfârlează
Prin văl, unduiri de mijloc.
Scânteie și-apoi vâlvătaie
Mă miră cum tot izbucnesc
Din glaciala bătaie
De tact,
De nu te-aș ști nebună,
Nebuna mea pe veci
Mi te-aș ciopli din humă
Din minți să mă petreci.
De nu te-aș ști vâltoare,
Vâltoarea mea de dor
Te-aș zămisli din mare
Din vis să te scobor.
De
Te-aștept să vii c-o adiere
Prin cârlionții buclucași
Și cu o moale mlădiere
Prin degete să mi-i delași.
Te-aștept să vii cu-nmiresmare
De pielea ta să mă lipesc
Iar cu o dulce sărutare
De
Ce-a mai rămas din noi?
De-n lume m-ai lăsat
Cu ochi pierduți și goi
De părul tău roșcat?
Departe ești sau doar
Aproape - de ne'atins
Sărutul tău ștrengar
Din palma mi s-a stins.
Din două lumi străine,
Ne-am deslușit doar doi
Sătui de un nedor
Ce se ițea prin noi.
Și îți adăpam frunzele
Cu lacrimi de ploaie fermecată
Iar tu mi te aplecai
Cu ramuri mlădioase
De tine m-am indrăgostit așa într-o doară
De parcă eram o piatră în așteptarea
Unui râu ce va să mi se scurgă peste neliniști
Urmărind murmurul privirii dăruită de tine.
De tine așa
A mai trecut o clipă
De când te-am întâlnit
Și mi te-am pricopsit
C-o dragoste în pripă
De parcă luni trecură
De zbucium și de dor
Alene să-nfăsor
Secunda,
Mă lasă să te uit, vigoarea
Din glasul tău s-o sting plângând
Și de al tău braț vânjos, strânsoare
Pe corpul meu s-o pierd din gând
“-Dar ești a mea” îmi spui tu, brută
Ce deznădejdi
Când ești cu mine… te visez
Și vântul ți-l apropii blând printre ramuri,
Jucându–mă cu un crochiu alb-negru
Ce ți-l agăț de conturul tău svelt și unduitor.
Când ești cu mine… te doresc
Am rămas doar noi doi pe lume
Precum doi copaci rătăcitori
Printre drumuri de viață
Netrăite.
Ramurile împreunate
Către soare ni se deschid
Într-un dans de contopire
A
Ce simți din palma mea?
"- Căldura, din degetele mele plămădită"
Ce simți prin părul meu?
"- Nemărginirea, din răsfirul anilor mei"
Ce simți pe buzele mele?
"- Dorința, din murmurul meu
Atunci când dragostea nu exista
Zâmbetul tău nu mi se așeza
De-a lungul zbuciumărilor mele,
Cald și umed înrădăcinat
În cutele tale firave.
Atunci când
Sunt sarea din mine,
Care gustă dulcele din tine,
Și devin uscatul din mine,
Care se adapă cu apa din tine
Și devin tăria din mine,
Care pipăie moalele din tine
Și devin dorința din
Lasă-ți durerea - dor să-nfrunte
Când mângâieri îți înconjor
După ureche și pe frunte,
Să ți-o răpun incetișor.
Lasă-ți visarea să plutească
În ochiul meu pătrunzător
Când timpul pare
Din veacuri prinse-ntr-a vâltorii
Neantului nepieritor
Răsai în gându-mi cu fiorii
Ce-i jinduiesc răscolitor.
Ești ne-mplinită împlinirea
De ideal ce-i ireal,
Mănunchi de spini îmi e
Ființa ta de când mi-a prins
Privirea-n lanțuri de iubire
Neliniști hăul mi-a deschis
De slăbiciune și-ndoire.
Mi te ador ca pe-o pictură
Crochiu cu-n luciu de pastel
Dar stingherit
Ce taină mi te-a pus în cale
Făptura ta să îmi dea ghes
De murmur pipăind pe goale
Contururi moi pândind eres?
Prin păru-ți vâna îmi decurge
Cu fir de sloave flămânzit,
Răsfir prin
Ești picătura ploii din lacrima-ți curată
Izvor de fericire printr-un surâs sculptat,
Pârâu ce scurge-n sânge căldura ta de fată
Cu despletiri de fluviu prin părul-nflăcărat.
În gândurile
Un pion pe-un câmp de luptă
În carouri desenat,
Cu speranța-n două ruptă,
Pricăjit și-nsingurat,
Se ferea de capturare,
Retrăind, bietul de el,
Camarazii săi cei care
Au sfârșit într-un
Într-o școală pe-o băncuță
Printre of-uri sughițând,
Se jelea o sărăcuță
Cifra zero, de curând.
“-Eu nu am nici o valoare,
Nu atârn niciun cântar,
Iar puteri numărătoare
Mi le caut în
O agrafă zâmbăreață
Prin birou mi se foia,
Etalând o strungăreață
De metal -tot și-o-ndoia.
Mai înfiptă-o pioneză,
Cu muhaiul său prea berc,
Perora o ipoteză
Unor pixuri strânse-n
EL