Ca un cristal de prismă strânge
Alean de raze ochiul meu
Cand nud conturul tău răsfrânge
Molcomul foc din șemineu.
În siluete de scânteie,
Ecou trosnind înflăcărat
Frământ tot corpul tău,
Aceasta este o explicare a unei poezii ale mele: \"Te zămislesc, femeie\"
Michelangello spunea că în fiecare piatră stă ascunsă o capodoperă, este nevoie de truda și geniul unui sculptor ca piatra
Ce-a mai rămas din noi?
De-n lume m-ai lăsat
Cu ochi pierduți și goi
De părul tău roșcat?
Departe ești sau doar
Aproape - de ne'atins
Sărutul tău ștrengar
Din palma mi s-a stins.
\"Când trupul tău zării
Plutind cu umeri goi
Am vrut pe loc să-mi fii
Drept pradă de război
Prin zâmbet să-ți ucid
Împotriviri de fată
Și-n suflul meu cu-acid
Topită să-mi fii toată
Fata care nu e...
Nu-mi spune că râzi
Dacă nu știi să plângi
Nu-mi spune că iubesti
Dacă nu știi să urăști
Nu-mi spune că pleci
Dacă nu știi să revii
Nu-mi spune că ți-e dor
Dacă nu
Când ești cu mine… te visez
Și vântul ți-l apropii blând printre ramuri,
Jucându–mă cu un crochiu alb-negru
Ce ți-l agăț de conturul tău svelt și unduitor.
Când ești cu mine… te doresc
Într-o zi ori noapte-adâncă,
Luna, Soare s-a dorit,
Smoc de flăcări dintr-o stâncă
Prin neantul însorit.
Cu o stare făr’ de stare
Și-a-mpânzit într-un ungher,
Plănuiri involuntare
Cu eternul
Mă lasă să te uit, vigoarea
Din glasul tău s-o sting plângând
Și de al tău braț vânjos, strânsoare
Pe corpul meu s-o pierd din gând
“-Dar ești a mea” îmi spui tu, brută
Ce
Ești picătura ploii din lacrima-ți curată
Izvor de fericire printr-un surâs sculptat,
Pârâu ce scurge-n sânge căldura ta de fată
Cu despletiri de fluviu prin părul-nflăcărat.
În gândurile
Mi-e umbra-mbătrânită
Cu riduri de-amintiri,
Pe-un zid stingher vopsită,
Ferită de priviri.
Într-un cotlon de suflet
Destăinuiri revarsă,
Cu de prea-plin răsunet
De dragoste
Aceasta este o interpretare și prezentare a filozofiei ascunse in poemul “Cercul Vieții”, interpretare care sunt sigur că va bulversa cititorul, dar rog a fi lecturata cu atentie pentru ca merită.
Iubito, dansează, dansează
În ritmuri de patos și foc
Rotire galantă, sfârlează
Prin văl, unduiri de mijloc.
Scânteie și-apoi vâlvătaie
Mă miră cum tot izbucnesc
Din glaciala bătaie
De tact,
Acest eseu este o explicare si prezentare desfasurata a ideii ce razbate din spatele poeziei “Marele Alb”.
Intrebarile despre propria existenta ( “cine sunt?” , “care este rolul meu pe lume?” “ce
Te zămislesc, femeie,
Cu mângâieli sculptată
Din sufletu-ți de fată
Menit ascuns să steie.
Și lacrima mea caldă
Þi-adânc pătrunde-n venă
Durerea lin ți-o scaldă
Iubirea mea perenă
De
Am citit, nu mai țin minte unde, cred pe un răvaș de savarină că femeile sunt pe Venus iar bărbații pe Marte. Am făcut calculele și deja mi-am stabilit traseul cum să ajung până pe Venus și dacă îmi
De nu erai...să mă alini
Când seri stinghere mă loveau
Și-n taină vise-mi sfâșâiau
Prin lacrimi și cuvinte-spini.
Prea-spintecat de ochi străini
Răstălmăceam al lunii corn
Ca în uitare să
Mă risipesc în ani
Mi-e timpul împietrit,
Secunde-bolovani
Măsoară ce-am trăit.
Clepsidră a ursitei
Deșartă rând pe rând,
În bolul amorțitei
Speranțe, câte-un gând.
Pierdut într-un
Din veacuri prinse-ntr-a vâltorii
Neantului nepieritor
Răsai în gându-mi cu fiorii
Ce-i jinduiesc răscolitor.
Ești ne-mplinită împlinirea
De ideal ce-i ireal,
Mănunchi de spini îmi e
Un pion pe-un câmp de luptă
În carouri desenat,
Cu speranța-n două ruptă,
Pricăjit și-nsingurat,
Se ferea de capturare,
Retrăind, bietul de el,
Camarazii săi cei care
Au sfârșit într-un
Patru frați de cruce-n roată
De busolă pironiți
Se visau prin lumea toată
Pelerini neosteniți.
Printr-un gest de răzvrătire
De un dor de ducă-ncins
C-o puternică-nvârtire
Lanțurile și-au
Eu știu Ce sunt: țărână,
Plămadă-n reavăn lut,
Ce clipa mi-l fărâmă
Și-n urnă-l vrea umplut.
Sunt mică Picătură
Într-un ocean imens
Și licăr de Căldură
Din focul cel intens
Sunt
Notă - aceasta este o explicare a poeziei: \"Înmuguresc iubire\"
În documentarul american ”The Secret – teoria atracției” se prezintă intr-un mod empiric o idee interesantă despre cum trebuie să
Cercări de sine îmi preling
În luciul apei line
Dorind în van să îmi ating
Oglinda, să m-aline
În gândul ochilor din jur
Nu-mi regăsesc sclipirea
Lăsând un vis făr’ de contur
Să-mi spulbere
Primele vietăți de pe pământ au fost organismele monocelulare cum ar fi algele și bacteriile. Aceasta se crede ca se intampla acum 3,5 miliarde de ani in urmă. Organismele respective aveau un singur