eugen LOVIN

Ca un cristal de prismă strânge Alean de raze ochiul meu Cand nud conturul tău răsfrânge Molcomul foc din șemineu. În siluete de scânteie, Ecou trosnind înflăcărat Frământ tot corpul tău,

Aceasta este o explicare a unei poezii ale mele: \"Te zămislesc, femeie\" Michelangello spunea că în fiecare piatră stă ascunsă o capodoperă, este nevoie de truda și geniul unui sculptor ca piatra

Ce-a mai rămas din noi? De-n lume m-ai lăsat Cu ochi pierduți și goi De părul tău roșcat? Departe ești sau doar Aproape - de ne'atins Sărutul tău ștrengar Din palma mi s-a stins.

\"Când trupul tău zării Plutind cu umeri goi Am vrut pe loc să-mi fii Drept pradă de război Prin zâmbet să-ți ucid Împotriviri de fată Și-n suflul meu cu-acid Topită să-mi fii toată

Fata care nu e... Nu-mi spune că râzi Dacă nu știi să plângi Nu-mi spune că iubesti Dacă nu știi să urăști Nu-mi spune că pleci Dacă nu știi să revii Nu-mi spune că ți-e dor Dacă nu

Când ești cu mine… te visez Și vântul ți-l apropii blând printre ramuri, Jucându–mă cu un crochiu alb-negru Ce ți-l agăț de conturul tău svelt și unduitor. Când ești cu mine… te doresc

Într-o zi ori noapte-adâncă, Luna, Soare s-a dorit, Smoc de flăcări dintr-o stâncă Prin neantul însorit. Cu o stare făr’ de stare Și-a-mpânzit într-un ungher, Plănuiri involuntare Cu eternul

Mă lasă să te uit, vigoarea Din glasul tău s-o sting plângând Și de al tău braț vânjos, strânsoare Pe corpul meu s-o pierd din gând “-Dar ești a mea” îmi spui tu, brută Ce

Mi-e umbra-mbătrânită Cu riduri de-amintiri, Pe-un zid stingher vopsită, Ferită de priviri. Într-un cotlon de suflet Destăinuiri revarsă, Cu de prea-plin răsunet De dragoste

Aceasta este o interpretare și prezentare a filozofiei ascunse in poemul “Cercul Vieții”, interpretare care sunt sigur că va bulversa cititorul, dar rog a fi lecturata cu atentie pentru ca merită.

Iubito, dansează, dansează În ritmuri de patos și foc Rotire galantă, sfârlează Prin văl, unduiri de mijloc. Scânteie și-apoi vâlvătaie Mă miră cum tot izbucnesc Din glaciala bătaie De tact,

Acest eseu este o explicare si prezentare desfasurata a ideii ce razbate din spatele poeziei “Marele Alb”. Intrebarile despre propria existenta ( “cine sunt?” , “care este rolul meu pe lume?” “ce

Te zămislesc, femeie, Cu mângâieli sculptată Din sufletu-ți de fată Menit ascuns să steie. Și lacrima mea caldă Þi-adânc pătrunde-n venă Durerea lin ți-o scaldă Iubirea mea perenă De

Am citit, nu mai țin minte unde, cred pe un răvaș de savarină că femeile sunt pe Venus iar bărbații pe Marte. Am făcut calculele și deja mi-am stabilit traseul cum să ajung până pe Venus și dacă îmi

De nu erai...să mă alini Când seri stinghere mă loveau Și-n taină vise-mi sfâșâiau Prin lacrimi și cuvinte-spini. Prea-spintecat de ochi străini Răstălmăceam al lunii corn Ca în uitare să

Mă risipesc în ani Mi-e timpul împietrit, Secunde-bolovani Măsoară ce-am trăit. Clepsidră a ursitei Deșartă rând pe rând, În bolul amorțitei Speranțe, câte-un gând. Pierdut într-un

Din veacuri prinse-ntr-a vâltorii Neantului nepieritor Răsai în gându-mi cu fiorii Ce-i jinduiesc răscolitor. Ești ne-mplinită împlinirea De ideal ce-i ireal, Mănunchi de spini îmi e

Un pion pe-un câmp de luptă În carouri desenat, Cu speranța-n două ruptă, Pricăjit și-nsingurat, Se ferea de capturare, Retrăind, bietul de el, Camarazii săi cei care Au sfârșit într-un

Patru frați de cruce-n roată De busolă pironiți Se visau prin lumea toată Pelerini neosteniți. Printr-un gest de răzvrătire De un dor de ducă-ncins C-o puternică-nvârtire Lanțurile și-au

Eu știu Ce sunt: țărână, Plămadă-n reavăn lut, Ce clipa mi-l fărâmă Și-n urnă-l vrea umplut. Sunt mică Picătură Într-un ocean imens Și licăr de Căldură Din focul cel intens Sunt

Notă - aceasta este o explicare a poeziei: \"Înmuguresc iubire\" În documentarul american ”The Secret – teoria atracției” se prezintă intr-un mod empiric o idee interesantă despre cum trebuie să

Cercări de sine îmi preling În luciul apei line Dorind în van să îmi ating Oglinda, să m-aline În gândul ochilor din jur Nu-mi regăsesc sclipirea Lăsând un vis făr’ de contur Să-mi spulbere

Primele vietăți de pe pământ au fost organismele monocelulare cum ar fi algele și bacteriile. Aceasta se crede ca se intampla acum 3,5 miliarde de ani in urmă. Organismele respective aveau un singur