Poezie
Focul din noi
1 min lectură·
Mediu
Ca un cristal de prismă strânge
Alean de raze ochiul meu
Cand nud conturul tău răsfrânge
Molcomul foc din șemineu.
În siluete de scânteie,
Ecou trosnind înflăcărat
Frământ tot corpul tău, femeie,
Prin curbe moi ce-am creionat
Ca un penel din vârf de deget
Cu artă-n patimi îți culeg
Descătușări din trup și suflet
Ce-n taina nopții ți le-ncheg.
Cu încleștări, dorința-n spume
Dospește-n pântecul tău foc
Menit în forjă să consume
Și ultime zvâcniri pe loc.
Fierbinte, jarul înroșește
Al coapselor tablou curbat
Când palma mea le copleșește
Cu mângâieri ne-astâmpărat
În siluete de scânteie,
Ecou trosnind înflăcărat
Frământ tot corpul tău, femeie,
Prin curbe moi ce-am creionat
00189
0