Focul din noi
Ca un cristal de prismă strânge Alean de raze ochiul meu Cand nud conturul tău răsfrânge Molcomul foc din șemineu. În siluete de scânteie, Ecou trosnind înflăcărat Frământ tot corpul tău,
ELeugen LOVINIubito, dansează!
Iubito, dansează, dansează În ritmuri de patos și foc Rotire galantă, sfârlează Prin văl, unduiri de mijloc. Scânteie și-apoi vâlvătaie Mă miră cum tot izbucnesc Din glaciala bătaie De tact,
ELeugen LOVINCâtă iubire
Câtă iubire Câtă iubire îți zbate Trup de felină firav Ce-n mângâieri își abate Murmur tăcut spre jilav. Câtă iubire îți plânge Părul tău lung, despletit Și pe furiș îmi înfrânge Forța de
ELeugen LOVINDe nu te-aș ști
De nu te-aș ști nebună, Nebuna mea pe veci Mi te-aș ciopli din humă Din minți să mă petreci. De nu te-aș ști vâltoare, Vâltoarea mea de dor Te-aș zămisli din mare Din vis să te scobor. De
ELeugen LOVINTe-astept sa vii
Te-aștept să vii c-o adiere Prin cârlionții buclucași Și cu o moale mlădiere Prin degete să mi-i delași. Te-aștept să vii cu-nmiresmare De pielea ta să mă lipesc Iar cu o dulce sărutare De
ELeugen LOVINCe a mai ramas...
Ce-a mai rămas din noi? De-n lume m-ai lăsat Cu ochi pierduți și goi De părul tău roșcat? Departe ești sau doar Aproape - de ne'atins Sărutul tău ștrengar Din palma mi s-a stins.
ELeugen LOVINDe ce nu uit de tine
De ce nu uit de tine Când solii nopții-n cor Se unduie spre mine Cu-n cânt sfâșietor De-ajuns e o scânteie Din
ELeugen LOVINDin două lumi
Din două lumi străine, Ne-am deslușit doar doi Sătui de un nedor Ce se ițea prin noi. Și îți adăpam frunzele Cu lacrimi de ploaie fermecată Iar tu mi te aplecai Cu ramuri mlădioase
ELeugen LOVINDe tine
De tine m-am indrăgostit așa într-o doară De parcă eram o piatră în așteptarea Unui râu ce va să mi se scurgă peste neliniști Urmărind murmurul privirii dăruită de tine. De tine așa
ELeugen LOVINO viata pe-o aripa
A mai trecut o clipă De când te-am întâlnit Și mi te-am pricopsit C-o dragoste în pripă De parcă luni trecură De zbucium și de dor Alene să-nfăsor Secunda,
ELeugen LOVINMa lasa...
Mă lasă să te uit, vigoarea Din glasul tău s-o sting plângând Și de al tău braț vânjos, strânsoare Pe corpul meu s-o pierd din gând “-Dar ești a mea” îmi spui tu, brută Ce
ELeugen LOVINCand esti cu mine...
Când ești cu mine… te visez Și vântul ți-l apropii blând printre ramuri, Jucându–mă cu un crochiu alb-negru Ce ți-l agăț de conturul tău svelt și unduitor. Când ești cu mine… te doresc
ELeugen LOVINIn doi
Am rămas doar noi doi pe lume Precum doi copaci rătăcitori Printre drumuri de viață Netrăite. Ramurile împreunate Către soare ni se deschid Într-un dans de contopire A
ELeugen LOVINCe simti?
Ce simți din palma mea? "- Căldura, din degetele mele plămădită" Ce simți prin părul meu? "- Nemărginirea, din răsfirul anilor mei" Ce simți pe buzele mele? "- Dorința, din murmurul meu
ELeugen LOVINNimic
Atunci când dragostea nu exista Zâmbetul tău nu mi se așeza De-a lungul zbuciumărilor mele, Cald și umed înrădăcinat În cutele tale firave. Atunci când
ELeugen LOVINDevin
Sunt sarea din mine, Care gustă dulcele din tine, Și devin uscatul din mine, Care se adapă cu apa din tine Și devin tăria din mine, Care pipăie moalele din tine Și devin dorința din
ELeugen LOVINLasa-ti
Lasă-ți durerea - dor să-nfrunte Când mângâieri îți înconjor După ureche și pe frunte, Să ți-o răpun incetișor. Lasă-ți visarea să plutească În ochiul meu pătrunzător Când timpul pare
ELeugen LOVINIreal de ideal
Din veacuri prinse-ntr-a vâltorii Neantului nepieritor Răsai în gându-mi cu fiorii Ce-i jinduiesc răscolitor. Ești ne-mplinită împlinirea De ideal ce-i ireal, Mănunchi de spini îmi e
ELeugen LOVINAdor un dor sa te doresc
Ființa ta de când mi-a prins Privirea-n lanțuri de iubire Neliniști hăul mi-a deschis De slăbiciune și-ndoire. Mi te ador ca pe-o pictură Crochiu cu-n luciu de pastel Dar stingherit
ELeugen LOVINCe taină
Ce taină mi te-a pus în cale Făptura ta să îmi dea ghes De murmur pipăind pe goale Contururi moi pândind eres? Prin păru-ți vâna îmi decurge Cu fir de sloave flămânzit, Răsfir prin
ELeugen LOVINEsti un ocean, femeie!
Ești picătura ploii din lacrima-ți curată Izvor de fericire printr-un surâs sculptat, Pârâu ce scurge-n sânge căldura ta de fată Cu despletiri de fluviu prin părul-nflăcărat. În gândurile
ELeugen LOVINUn pion
Un pion pe-un câmp de luptă În carouri desenat, Cu speranța-n două ruptă, Pricăjit și-nsingurat, Se ferea de capturare, Retrăind, bietul de el, Camarazii săi cei care Au sfârșit într-un
ELeugen LOVINNul
Într-o școală pe-o băncuță Printre of-uri sughițând, Se jelea o sărăcuță Cifra zero, de curând. “-Eu nu am nici o valoare, Nu atârn niciun cântar, Iar puteri numărătoare Mi le caut în
ELeugen LOVINO agrafă zâmbăreață
O agrafă zâmbăreață Prin birou mi se foia, Etalând o strungăreață De metal -tot și-o-ndoia. Mai înfiptă-o pioneză, Cu muhaiul său prea berc, Perora o ipoteză Unor pixuri strânse-n
ELeugen LOVIN