Poezie

Ma lasa...

1 min lectură·1 februarie 2018

Mediu

Mă lasă să te uit, vigoarea

Din glasul tău s-o sting plângând

Și de al tău braț vânjos, strânsoare

Pe corpul meu s-o pierd din gând

“-Dar ești a mea” îmi spui tu, brută

Ce deznădejdi în mine toci

Tu sentimente ai doar slută

Când inima-mi cu jar provoci

Ce suferință îmi înfoacă

Iubirea ce-mi nesocotești

Lăsându-mă de dor buimacă

Să uit de cele pământești

“- Eu nu te las” și-nchizi din ușă

De unde vreau… nu vreau să plec

Smulgând voința-mi c-o ghidușă

Rotire-a mâinii să nu trec.

Ți-am fost iubită și urâtă

Ți-eram și sclavă și stăpân

Nu știi în inimă eu câtă

Trudă-ascundeam ca să rămân.

“Te vreau acum!” și dezgolită

Mă pierd din nou și mi te las

Să smulgi și ultima zdrelită

Dorință de-a fugi, din glas

Ah, ce prostuț ești câte-odată

Să crezi că nu te mai iubesc

Mă lasă să mă las dar' toată

În ritm focos și nebunesc.

001.890

eugen LOVIN. “Ma lasa....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-lovin/poezie/14119893/ma-lasa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.