motto: “Atunci când vrei sa păcălesti viața, te păcălești doar pe tine”
Împletind destinu-n ițe
Cu speranțe matisat,
M-ați urzit din rămășițe
De răstimp, m-ați botezat.
Lunga panglică
Aceasta este o interpretare și prezentare a filozofiei ascunse in poemul “Cercul Vieții”, interpretare care sunt sigur că va bulversa cititorul, dar rog a fi lecturata cu atentie pentru ca merită.
În cuvinte potrivite -
Șapte-n alfabet - cu tâlc,
Stau vocale-ngrămădite
La taclale, într-un pâlc.
A, e, i , o, u - mai dive
Cicălesc cu mult aplomb
–ul a, iar drept motiv e -
Jumatatea sa
S-a bunghit mai ieri un Șase
Cu orgoliu mai presus,
Să parvină, mai pe strasse,
Coada coborând de sus.
Și c-o tumbă pe jumate
Alta cifră s-a ajuns,
Iar prin
Cuchi, Guchi, Puchi, Uchi
Scara mâței săvârșesc,
Iar cu grasu` Doloțuchi
Mâna mea alcătuiesc.
Cuchi e arătătorul
Înțepat și-acuzator,
Sâcâindu-și privitorul
Cu un gest de
Într-o zi ori noapte-adâncă,
Luna, Soare s-a dorit,
Smoc de flăcări dintr-o stâncă
Prin neantul însorit.
Cu o stare făr’ de stare
Și-a-mpânzit într-un ungher,
Plănuiri involuntare
Cu eternul
Primele vietăți de pe pământ au fost organismele monocelulare cum ar fi algele și bacteriile. Aceasta se crede ca se intampla acum 3,5 miliarde de ani in urmă. Organismele respective aveau un singur
Patru frați de cruce-n roată
De busolă pironiți
Se visau prin lumea toată
Pelerini neosteniți.
Printr-un gest de răzvrătire
De un dor de ducă-ncins
C-o puternică-nvârtire
Lanțurile și-au
Trei rățuște cam prostuțe
Se plimbau voios pe lac,
Dând agale din lăbuțe,
Și-într-un glas cântau mac-mac.
Prin stufiș - ascunsă bine
Coada mare și-agita,
Vulpea ce cu greu se-abține
De-a-le
Două note șugubețe
Au fugit fără motiv,
Chipurile vor să-nvețe
Cum e fără portativ.
Cheia sol dădu de-alarmă
Suduind pe-un biet bemol,
Șef-plantonul din cazarmă:
“- Ești un mare
Pe un petic de hârtie
Din creioane desenat
Printre alte zeci, o mie
Viețuia un mic pătrat.
Dar cu timpul, ce stupoare!
Unghiul drept i s-ascuțea
Cu ochiri reprobatoare,
Toata lumea îl
Ești dulcea plăsmuire,
Ce-n gânduri mi s-adapă
Și-n mreji cu unduire,
Adânc, nopți albe-mi sapă.
Tăciune-al vieții mele,
Mocnind pe-ascuns iubire
Cu năluciri de iele,
Și-un praf de
Azi sunt un Roșu
Cuvântul meu este roșu
Azi sunt un Oranj
Sărutul meu este oranj
Azi sunt un Galben
Gândul meu este galben
Azi sunt un Verde
Mângâierea mea este verde
Azi sunt un
Blajinul meu, părinte
Copil pe când eram
Cu clipe să te-alinte
Eu timpul măsuram.
Dar nu am prins de veste
Pe când te alintam
Că pentru toate aceste,
Măsură - nu aveam.
Iubită,
Eu știu Ce sunt: țărână,
Plămadă-n reavăn lut,
Ce clipa mi-l fărâmă
Și-n urnă-l vrea umplut.
Sunt mică Picătură
Într-un ocean imens
Și licăr de Căldură
Din focul cel intens
Sunt
Durerea, să-mi adoarmă
Înlăcrimări confuze,
Din al tău nume-mi sfarmă
Mut, amintiri difuze.
Ca un vrăjmaș ascuns,
Pierzania, ți-e soartă,
Și mă revăd străpuns
De-nfățișarea-ți
Acest eseu este o explicare si prezentare desfasurata a ideii ce razbate din spatele poeziei “Marele Alb”.
Intrebarile despre propria existenta ( “cine sunt?” , “care este rolul meu pe lume?” “ce
\"Din Marele Alb am venit
În Marele Alb ne întoarcem\"
Dar de ce oare mă înfricoșează Infinitul Nemișcat
De după întoarcerea mea în Marele Alb
Și nu îmi este frică de Infinitul Nemișcat
De
“- Pisicuța alintată
Vrea să simtă-a ta magie
Pisicuța sărutată
Lin de tine vrea să fie”
Încotoșmănată-n mute
Mângâieri, pufoase-atingeri
Toarce fire nevăzute
De plăcere, dulci
De nu erai...să mă alini
Când seri stinghere mă loveau
Și-n taină vise-mi sfâșâiau
Prin lacrimi și cuvinte-spini.
Prea-spintecat de ochi străini
Răstălmăceam al lunii corn
Ca în uitare să
De tu dorești, eu te doresc
Să mi te-alint când mi te-alinți,
Priviri să-mi furi când te privesc
Cu-n simțământ ce-adânc mi-l simți.
\"-De te doresc
Să mă alinți
Eu te privesc
Iar tu mă
Cercări de sine îmi preling
În luciul apei line
Dorind în van să îmi ating
Oglinda, să m-aline
În gândul ochilor din jur
Nu-mi regăsesc sclipirea
Lăsând un vis făr’ de contur
Să-mi spulbere
Fata care nu e...
Nu-mi spune că râzi
Dacă nu știi să plângi
Nu-mi spune că iubesti
Dacă nu știi să urăști
Nu-mi spune că pleci
Dacă nu știi să revii
Nu-mi spune că ți-e dor
Dacă nu
\"Când trupul tău zării
Plutind cu umeri goi
Am vrut pe loc să-mi fii
Drept pradă de război
Prin zâmbet să-ți ucid
Împotriviri de fată
Și-n suflul meu cu-acid
Topită să-mi fii toată
EL