Poezie
Năzuința de nimic
luna a șasea
1 min lectură·
Mediu
S-a bunghit mai ieri un Șase
Cu orgoliu mai presus,
Să parvină, mai pe strasse,
Coada coborând de sus.
Și c-o tumbă pe jumate
Alta cifră s-a ajuns,
Iar prin altele-nșirate
Plus-valoarea și-a ascuns.
Numai că la adunare
Suma toată s-a-ntocmit ,
Cu trei unități mai mare
Decât s-ar fi cuvenit.
Dar la împărțiri finale
Virgula dădu erori,
Câtu-n rest zvârlind brutale
Vorbe despre trădatori.
Și-a cerut verificare
Cu-n egal mai ferm și dur,
Prin scăderi lamuritoare
Și-nmulțiri fără cusur.
Ce mai tura-vura, frate!
Cifra Șase-a reiesit,
Vinovată peste poate
Și-un tupeu neisprăvit.
Dacă plusul ne seduce
E-n tandem cu-un minus mic,
Ce redus în noi produce:
Năzuința de nimic.
001429
0