Poezie
Cât te-am jelit de mult
in memoriam Iulian LOVIN
1 min lectură·
Mediu
Durerea, să-mi adoarmă
Înlăcrimări confuze,
Din al tău nume-mi sfarmă
Mut, amintiri difuze.
Ca un vrăjmaș ascuns,
Pierzania, ți-e soartă,
Și mă revăd străpuns
De-nfățișarea-ți moartă.
Sunt sfărtecat de-un urlet
De tată și de mamă
Și mi se-nfinge-n suflet
Cu-un scrâșnet ce blesteamă.
Cu-o străvezie boare
Te-ai irosit cu spasme
Și-a morții grea vâltoare
Te-a-nlănțuit cu miasme
Căt te-am jelit de mult
C-ai renunțat la luptă
Iar din al tău tumult
Tăcerea-n veci se-nfruptă.
(In memoriam LOVIN IULIAN-ALEXANDRU 1977-1996,
răpuns de hepatita B in doar 3 zile,
1995 - campion junior la karate kyokushin)
001.644
0