Mă risipesc în ani
Mi-e timpul împietrit,
Secunde-bolovani
Măsoară ce-am trăit.
Clepsidră a ursitei
Deșartă rând pe rând,
În bolul amorțitei
Speranțe, câte-un gând.
Pierdut într-un
Notă - aceasta este o explicare a poeziei: \"Înmuguresc iubire\"
În documentarul american ”The Secret – teoria atracției” se prezintă intr-un mod empiric o idee interesantă despre cum trebuie să
Mi-e umbra-mbătrânită
Cu riduri de-amintiri,
Pe-un zid stingher vopsită,
Ferită de priviri.
Într-un cotlon de suflet
Destăinuiri revarsă,
Cu de prea-plin răsunet
De dragoste
Te zămislesc, femeie,
Cu mângâieli sculptată
Din sufletu-ți de fată
Menit ascuns să steie.
Și lacrima mea caldă
Þi-adânc pătrunde-n venă
Durerea lin ți-o scaldă
Iubirea mea perenă
De
Aceasta este o explicare a unei poezii ale mele: \"Te zămislesc, femeie\"
Michelangello spunea că în fiecare piatră stă ascunsă o capodoperă, este nevoie de truda și geniul unui sculptor ca piatra
Am citit, nu mai țin minte unde, cred pe un răvaș de savarină că femeile sunt pe Venus iar bărbații pe Marte. Am făcut calculele și deja mi-am stabilit traseul cum să ajung până pe Venus și dacă îmi
Holtei pe un drumeg
De gânduri înspumate
Nebun de tine-alerg
Cu vise răsfirate
Hălăduind în van
De ani și ani de zile
Mi-e sufletul ocean
De căutari febrile
Si-n inima-mi de jar
La al
Pierdut pe-un cer de zâmbete pribege
Atunci cand amintirele se-ngână
Cu un sărut stingher ce-atârnă
De-o reîntâlnire cu priviri dulcege,
Eu am uitat că te-am uitat,
Iar prin păduri de
Lasămă să plâng/
De iubirea mea/
Care noso las/
So i-a careva.
Dece ai plecat/
Dece team pierdut/
Eu nu am uitat/
Tot ce am avut/
Păsărice cânt/
Fluturi cânt și ei/
Numai eu doar
Pe-o mărgea de ape albastre
Într-un vârtej de molecule
Sub un noratic smoc de astre
Creare-a fost a vieții bule
Prin răscoliri zvâcninde milenare
A apărut apoi dintr-un teluric bob
O unică
Ninge ca odinioară
Neaua se așterne-n tihnă
Ne iubim ca prima oară
Printre fulgi făr de odihnă
Zbor de vise ne-nfașoară
Clipa-n loc că stă ne pare
Iar în frigul ce-nconjoară
Al iubiri-omăt
Iubesc o adiere de lumină, încet să-mi încălzească chipul
Să simt aroma de nisip fierbinte, înnebunindu-mi gândul
Duios un sunet de talaz învolburat, să mă adoarmă dulce
Suspin, tânjesc să văd un
\"-Lumea?... teatru este doară...
Amalgam de râs și lacrimi,
Dâre ce-n abis pogoară
Cu-amintiri și-apuse patimi.
Sunt actorul unui suflet
Dijmuit de-al clipei jude
Ce îmi zdrențuie prin
EL