Poezie
Doloțuchi
Luna a cincea
1 min lectură·
Mediu
Cuchi, Guchi, Puchi, Uchi
Scara mâței săvârșesc,
Iar cu grasu` Doloțuchi
Mâna mea alcătuiesc.
Cuchi e arătătorul
Înțepat și-acuzator,
Sâcâindu-și privitorul
Cu un gest de dictator.
Mijlociul Guchi care-i
Cel mai lung ca degețel,
Chiar deloc astâmpăr n-are
Când agit un clopoțel.
Puchi este inelarul
Þanțoș - nimeni nu-i ca el,
Vrednic de-a fi proprietarul
Unui ciob prins pe-un inel.
Uchi e mezin la mână
Cel mai mic, dar jucăuș,
Ce adesea stă-ntr-o rână
Când mi-l cer de cărăuș.
Și-au pus deget de la deget
În qvartet toți s-au purces,
Să ridice fără preget
Un creion - fără succes
Numai degetul cel mare
S-a opus acestui țel
Dar miracol, drept urmare
Mâna-a prins cel’ creionel.
001.506
0