Poezie
Rebuturi de lux
2 min lectură·
Mediu
1
Cîndva roșie în obraji, vie-vie,
azi se ofilise moartea, lăsîndu-ne
de izbeliște,
după ce ne-a călărit pe deșelate
un întreg sezon de vînătoare,
un întreg sezon agricol,
o întreagă viață.
Amnezia, declinul macină acum
voioasele ei fapte de vitejie.
Se stinge fără să-i fi reușit mult
trîmbițata campanie de reeducare
a minunii,
de pedepsire a rebelilor;
se stinge fără să fi putut cuprinde
cu hulpavele-i cioturi
alunecoasele noastre trupuri
de lini.
Ca o imensă plantă carnivoră,
ca o hidoasă gura – leului,
de sus ne pîndește cerul.
2.
O curvă fardată strident
îți orchestrează ieșirea din scenă.
Înghesuită de haidamaci beți
prin camere ieftine de motel,
impudică, melancolia ta se sacrifică,
se vinde mulțimii întărîtate,
biciuite cu bere la halbă, numai
să scapi tu, numai să te salvezi,
necunoscutule, rătăcit prin
cartierul chinezesc numit
Craiovița – Nouă.
Înzăpezit în iarna cuvintelor,
aștepți mîntuirea.
Frigul, mai pur decît alcoolul de 87,
îți arde buzele.
Dacă ai săruta cu ele sfintele moaște
ale cuvîntului moarte,
sînt sigur că le-ai da viață,
făcîndu-le să salte vesele pe taraba
de vorbe în vînt a proorocului care
doarme printre sacii cu mere,
în Piața Centrală.
Paparudele sfîrșitului de mileniu
își potoleau setea invocînd seceta.
3
Ocupasem abuziv, fără forme legale,
un întreg palier de-ntuneric;
mă lăfăiam singur pe orizontul
săpat în trupul pofticios al himerei;
mă visam iar tînăr și ferice.
Cum îngerii se ascund în lumină,
eu mă ascunsesem în jilavul culcuș
al ratării.
Îmbrăcat în cartoane, în ambalaje,
hăituit ca un vînat de lux,
mă împrietenisem cu moartea,
protectoarea mea misterioasă.
Mă-nghesuiam de-acum, prinsesem
curaj; începusem să-mi dau coate
cu devoratorii de aurolac,
cu devoratorii de publicitate,
cu trepădușii, cu îngerii triști,
trași pe linie moartă.
Începusem și eu, în sfîrșit,
să trăiesc.
0135.279
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Tudor Negoescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 291
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 67
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Negoescu. “Rebuturi de lux.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tudor-negoescu/poezie/49979/rebuturi-de-luxComentarii (13)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SCDistincție acordată
Vad ca pe un leitmotiv expresia \"mă lăfăiam singur pe orizontul / săpat în trupul pofticios al acestei /confortabile himere\". Pare sa fie ipostaza in care te comlaci, in care te poti supune - nestingherit - diverselor experimente si autoanalizei.
\"Moartea\" apare - in aceeasi oridine de idei - pentru a reprezenta aspectul metafizic. Astfel, inteleg eu, si frumoasa metafora: \"hăituit ca un vînat de lux, / mă împrietenisem cu moartea, /
protectoarea mea misterioasă.\"
Mi-a placut sa ma pierd prin atmosfera poemului tau, imi place cuml-ai construit, ce spui si cum spui...
\"Moartea\" apare - in aceeasi oridine de idei - pentru a reprezenta aspectul metafizic. Astfel, inteleg eu, si frumoasa metafora: \"hăituit ca un vînat de lux, / mă împrietenisem cu moartea, /
protectoarea mea misterioasă.\"
Mi-a placut sa ma pierd prin atmosfera poemului tau, imi place cuml-ai construit, ce spui si cum spui...
0
RCDistincție acordată
Tovarasul meu de suferinta, vad ca ne saruta aceeasi muza .
Buna poezie. Mare.
Azi vad ca tu pui vinatul, eu aduc vulpile...mai ce functioneaza telepatia asta ;))
Buna poezie. Mare.
Azi vad ca tu pui vinatul, eu aduc vulpile...mai ce functioneaza telepatia asta ;))
0
BDistincție acordată
Dorun poemele tale transpira un anume fel de tristete. Daca ti-as spune ca imi pari un Bacovia in versiune contemporana ti s-ar parea exagerat ?
Da, un Bacovia in versiune olteneasca
\"Ca o imensă plantă carnivoră,
cerul ne înghițise pe toți .\"
Versurile de mai sus vorbesc de un cer inghititor, nu de unul de plumb ( precum cel bacovian), dar atmosfera data este la fel de apasatoare.
Anca Veronica Anghel
Da, un Bacovia in versiune olteneasca
\"Ca o imensă plantă carnivoră,
cerul ne înghițise pe toți .\"
Versurile de mai sus vorbesc de un cer inghititor, nu de unul de plumb ( precum cel bacovian), dar atmosfera data este la fel de apasatoare.
Anca Veronica Anghel
0
TNStimate asdf de peste mări și țări, am renunțat de mult la poezia pură,sufocat de această realitate aberantă, impotmolit in traseele veșnicei noastre tranziții. De aceea apelez la multe ironii si autoironii cu gust amar,uneori îndoielnic. Multumesc pentru comentariu! dorun
0
TNHimera, iluzia au rămas singurele noastre bunuri palpabile...plus surogatele acestei vieți trăite la maxx, Sireno!
Să ne bucurăm că încă mai viețuim și să nu uităm... să iertăm, dar să nu uităm!
Mulțumesc pentru vizită și apreciere!
dorun
Să ne bucurăm că încă mai viețuim și să nu uităm... să iertăm, dar să nu uităm!
Mulțumesc pentru vizită și apreciere!
dorun
0
TNDoctore Nexus, suferința de care amintești, și care ne leagă precum un cordon ombilical, este, am constatat pe propria-mi piele, benefică pentru poezie. Parafrazînd un fel de clasic, aș zice: Din suferință se nașze progresul(poetic)!
VOM MURI ȘI VOM VEDEA!
Mulțumesc pentru consultația acordată!
dorun
VOM MURI ȘI VOM VEDEA!
Mulțumesc pentru consultația acordată!
dorun
0
TNnașze se scrie și se citește, de obicei, naște.
Scuze
Scuze
0
TNDominique, vrem, nu vrem, cu toții sîntem bacovieni, într-un anume moment al existenței noastre. El, cu tristețea lui bolnăvicioasă, e de neegalat însă.
Să te duci la iubită și să-i transmiți știrea, voind s-o cucerești,: Sînt cîțiva morți în oraș, iubito...Numai la porniri erotice nu se gîndea iubita lui la primirea acestei vești.
Multumesc pentru comentariul tău avizat, de-a dreptul măgulitor.
dorun
Să te duci la iubită și să-i transmiți știrea, voind s-o cucerești,: Sînt cîțiva morți în oraș, iubito...Numai la porniri erotice nu se gîndea iubita lui la primirea acestei vești.
Multumesc pentru comentariul tău avizat, de-a dreptul măgulitor.
dorun
0
DI
minunat versul \"sfintele moaste ale cuvantului moarte\",insa pe langa intensitatea lui,ceea ce urmeaza pare cumva strident,inadecvat, dar poate ca stiu si eu...principiul contrapunctului a avut intaietate...
\"ocupasem abuziv, fara forme legale/un intreg palier de intuneric\", strasnic! vers iarasi, dar se reia inutil , parca in\"jilavul culcus de intuneric al ratarii\" ;\"ma imprietenisem cu moartea\" as zice ca e uzat si oricum prea explicit.
de placut,insa, mi-a placut poemul, ca si \"exercitiile de stil\", dealtfel.
se pare ca n-am incotro si va trebui sa mai starui pe pagina asta,caci \"ca pe niste tablouri dragi dintr-o casa in flacari mi-am smuls amintirile\"- iertare daca nu am citat exact preafrumoasele versuri
\"ocupasem abuziv, fara forme legale/un intreg palier de intuneric\", strasnic! vers iarasi, dar se reia inutil , parca in\"jilavul culcus de intuneric al ratarii\" ;\"ma imprietenisem cu moartea\" as zice ca e uzat si oricum prea explicit.
de placut,insa, mi-a placut poemul, ca si \"exercitiile de stil\", dealtfel.
se pare ca n-am incotro si va trebui sa mai starui pe pagina asta,caci \"ca pe niste tablouri dragi dintr-o casa in flacari mi-am smuls amintirile\"- iertare daca nu am citat exact preafrumoasele versuri
0
TNAi pe undeva dreptate, dar nu urmăresc să poetizez viața și aceste trăiri extreme, uneori violente.
Dacă te uiți în jur, de vreo 20-30 de ani încoace nu se mai poetizează ci se umblă cu fel de fel de deconstructivisme, se prozaizează mult în textele poetice.
Suavitățile sînt, pe rînd eliminate...
Asta e viața...mulțumesc pentru vizită și comentariu!
Dacă te uiți în jur, de vreo 20-30 de ani încoace nu se mai poetizează ci se umblă cu fel de fel de deconstructivisme, se prozaizează mult în textele poetice.
Suavitățile sînt, pe rînd eliminate...
Asta e viața...mulțumesc pentru vizită și comentariu!
0
GPCa de obicei, intrind pe pagina ta ramin fara cuvinte. Asa incit, pentru inceputul poemului tau am doar un....\'\'daa\'\', iar pentru final, avind in vedere ca l-am primit intr-o zi speciala pentru mine, o zi simbolica, in care
\'\'Mă-nghesuiam de-acum, prinsesem
curaj; începusem să-mi dau coate
cu devoratorii de aurolac,
cu devoratorii de publicitate,
cu trepădușii, cu îngerii triști,
trași pe linie moartă.
Începusem și eu, în sfîrșit,
să trăiesc.\'\' - nu pot sa spun decit...DA.
\'\'Mă-nghesuiam de-acum, prinsesem
curaj; începusem să-mi dau coate
cu devoratorii de aurolac,
cu devoratorii de publicitate,
cu trepădușii, cu îngerii triști,
trași pe linie moartă.
Începusem și eu, în sfîrșit,
să trăiesc.\'\' - nu pot sa spun decit...DA.
0
TNChiar că nu mai știam nimic despre tine, Gabriela (despre tine și despre poemele tale de dragoste)!Mă bucur să aflu că te-am prins într-o zi specială... și vorba ta, dintr-un poem:
Hai să trăim (să avem inspirație)!
Hai să trăim (să avem inspirație)!
0
strofa 2. mi se pare putin lungita si cu un iz de satira cam uzata: *Paparudele sfîrșitului de mileniu*, *cartierul chinezesc numit/Craiovița – Nouă*
finalul recupereaza ideea oferind o rezolvare clara, bine inchegata