Viața mea fără tine

Suna ca un scrisnet de pila pe zabreaua inchisorii. Forta condensata in cuvinte putine. Impresionant!

Intotdeauna, in preajma sarbatorilor,ma apuca nostalgia dupa fostele iubiri si, mai ales, dupa neconcretizatele iubiri...
Puteam sa pling si mai patetic, postind ceva de genul: Of, viata mea... of, inima mea... dar se supara pe mine doctor Costi Ionita, ca-l plagiez!

Doru te felicit zau pentru aceste randuri , desi nu este o stare de invidiat te cutremura !! culmea ca ma rodea si pe mine ceva de genul asta zilele astea, in locul inchisorii erau insa lanturi...

Dom` doctor, am un motor rablagit de Oltcit, fabricat prin anii `90 la uzina din Craiova... Asa hodorogit cum e, viseaza si el, in lungile nopti de iarna, la marile curse de Formula 1, la marile circuite. Zina buna e chiar Poezia, frate intru poezie....

Cunosc senzatia ta cu lanturile, draga Lavi... dar noi ni le-am ales!

Un zambet si o strangere calda de mana....maestre, nu renuntati.Iubirile se mai intorc si ele...chiar de sarbatori.Le aduce mosu\'.

Iubirile duse,duse ramin, stimate maestre!
Doar noi ne mai iluzionam ca ar mai reveni... asta ne mai tine pe linia de plutire dupa ce ne lovim de cite-un aisberg...

Ei, de-ar fi avut și Titanicul posibilitatea să plutească pe o iluzie, după ce a dat cu burta de globul ăla de gheață, ce-ar fi făcut eroii din film? Găseau alt film, nu?

Asta e cu fabrica de iluzii, Trandafirasule! Ne iluzionam continuu ca doar-doar...vom gasi marea iubire.
Adevarul e ca pina la urma ne multumim cu frinturi de mari iubiri. Marea iubire e doar o poveste frumoasa...Nu crezi?
Oricum, sarbatori fericite pentru prietenii poezie.ro !!!

Frumos, da..isi merita stelutele:)

...carpe diem... ce ni se mai poptriveste ca o haina de gala...printesa Ralu!
Cind eram mai mic, imi placea rau de tot o handbalista, Simona Arghir. Pacat ca s-a dus...

O tragedie a vietii...Iubirea care te transforma intr-o inchisoare...Si totusi avem atata libertate in noi!

Uneori, amintirea iubirii devine chinuitoare și ne împinge spre declarații romantice, pline de patetism și teatralitate,pe care, în condiții normale, ne-am feri să le facem. Vorba unui poet: De cîte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte...Oricum, mulțumesc pentru cercetarea ta, aproape arheologică!

Pt Tudor Negoescu
As vrea sa stau putin de vorba cu Dumneavoastra prin intermediul calculatorului.Din pacate maine plac acasa,unde nu am acces internet.Dar de luni as incerca sa vorbesc putin cu Dumneavoastra despre iubire,atat cat pot sa inteleg eu,la o varsta atat de frageda.Cei din jurul meu mi se par atat de ... cruzi in ceea ce priveste iubirea,atat de falsi, incat cateodata am impresia ca traiesc intr-o lume straina. Astept un raspuns.Va multumesc!

Tudor, umblu cu grija de ceva vreme prin pagina ta. Am luat-o apostolic si am ajuns departe!!! Din pacate nu stiu a comenta poezii, le simt, le asez in seratarasele cu bucurii si atat.
Am tinut insa sa iti spun ca mult bine mi-ai facut venind pe la mine. Curioasa sa te cunosc, am descoperit un taram locuit de un om minunat!
Cu drag, un spiridus ascuns in Tara Dorunului!

Dragă Ina, comentariul tău a venit într-un moment de tristețe metafizică, de parcă te-ar fi trimis îngerul meu păzitor...Nici eu nu știu să comentez poezie dar am publicat cîteva recenzii pînă acum...
Îți trebuie un pic de curaj și multe lecturi sau mult curaj și cîteva lecturi fundamentale. Oricum, nu e greu.

Am zambit cu mult drag, citind raspunsul tau. Ai un ingeras puternic, sa stii!
Mult m-am foit pana sa ma hotarasc daca sa zic sau sa nu zic ceva. Cateodata, mi-e teama sa nu cad in ceșcuța cu lapte:)!!!