Poezie
Hrana promisă
1 min lectură·
Mediu
Îmi tot repeți că eu
sînt alesul,
de parcă i-ai injecta
morfină
bolnavului de cancer.
Și totuși, mi-e rușine
cu acest efemer trup
de cuvinte,
cu acest stafidit fruct
al ascezei.
Știu că într-o zi el
va înroși
pustiul alb al hîrtiei
de scris.
El e hrana promisă
de zei, la naștere,
vulturilor ce-mi pîndesc,
din înalturi, destinul.
094.682
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Tudor Negoescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 58
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Negoescu. “Hrana promisă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tudor-negoescu/poezie/31952/hrana-promisaComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LNDistincție acordată
LNLiviu Nanu✓Frumos domnule. Echilibrată și unitară. În special mi-a plăcut \"pustiul alb al hîrtiei de scris\".
0
NS
Tehnic, poezia e foarte buna.
Sentimental, mi-a chircit sufletul a lacrimi.
Imi vine sa te scutur de umeri! Ma sperii.
Asta probabil ca inseamna ca e foarte buna si d.p.d.v.sentimental.
Sentimental, mi-a chircit sufletul a lacrimi.
Imi vine sa te scutur de umeri! Ma sperii.
Asta probabil ca inseamna ca e foarte buna si d.p.d.v.sentimental.
0
TNMultumesc de vizita si apreciere,Antoane!Te felicit sincer pentru volumul scos, in excelente conditii grafice. Dupa ce l-am citit, i-am tras o injuratura amicala domnului Alex, pentru \"aprecierea\" care ti-a facut-o.
Intr-adevar,pustiul alb al hîrtiei
de scris este spatiul in care ne amagim noi ca traim... dar in care,paradoxal, ne simtim cel mai bine !
Intr-adevar,pustiul alb al hîrtiei
de scris este spatiul in care ne amagim noi ca traim... dar in care,paradoxal, ne simtim cel mai bine !
0
TNNico, vin si eu cu mare intirziere si-ti spun La multi ani!Stiu ca aceia de pe urma vor fi cei dintii. Am fost plecat putin pe lumea cealalta...Abia astept sa ma scuturi, sa ma trezesc...
0
ML
m-am cutremurat citindu-ti poezia, felul asta al tau de a spune aceste lucruri asa pe sleau si fara manusi(nici macar pe tine nu te cruti), vorba lui Nic, sperie!!dar este atat de adevarat ce spui.mie mi-a placut acel trup efemer de cuvinte de care ti-e rusine.
0
AB
toate bune si frumoase pana ai trantit metafora din final cu vulturii pandindu-ti din inalt destinul. este atat de desueta ca nici nu vreau sa o mai comentez.
poezia, daca ai supune-o unui intensiv tratament cu socuri procustiene, s-ar reduce satisfacator la
\"mi-e rușine
cu acest efemer trup
de cuvinte,
cu acest stafidit fruct
al ascezei.
Știu că într-o zi el
va înroși
pustiul alb al hîrtiei
de scris. \"
partea cu morfina este inutila zic eu.
poezia, daca ai supune-o unui intensiv tratament cu socuri procustiene, s-ar reduce satisfacator la
\"mi-e rușine
cu acest efemer trup
de cuvinte,
cu acest stafidit fruct
al ascezei.
Știu că într-o zi el
va înroși
pustiul alb al hîrtiei
de scris. \"
partea cu morfina este inutila zic eu.
0
ML
vorba lui Nic, ma sperii! nu numai pentru ca o spui pe-a dreapta, dar o spui si bine.mie cel mai tare mi-a placut trupul acela efemer de cuvinte de care iti e rusine.eu am perceput-o ca pe o umilinta necesara si a bunului simt.
0
TNSurprinzatoare e chirurgia pe care ai facut-o cu poemului meu, stimate Alexe degeaba! Ma surprinde placut si ma pune pe ginduri modul tau de a tinde spre esentializarea poeziei.Ti-as da o stea pentru interventia ta chirurgicala! Sa vedem daca mai traieste pacientul...
Uneori si lestul e necesar in zborul cu balonul!
Uneori si lestul e necesar in zborul cu balonul!
0
TNMi-e rusine cu acest trup efemer de cuvinte,asta e, Lavi... de aceea incerc sa-l fardez, sa-l ascund...ma bucur sa te vad pe drumul cel bun al poeziei... roadele n-o sa intirzie sa apara... am eu o viziune!
0