Poezie
Exerciții de stil
1 min lectură·
Mediu
“ – Miroase a hoit viața asta,
dar tot atît de bine ar putea
mirosi a smirnă!
Îmbălsămați-o, păcătoșilor,
dacă puteți, în Lumină!”
declamă prietenul meu,
proorocul din Piața Centrală,
făcîndu-și divina meserie,
spre amuzamentul măturăreselor
cu fuste înflorate.
Îmi privesc sufletul la ecograf
și mi se face frică de
întunericuldin el.
Ecograful nu minte.
Diavolul, da.
În fiecare zi copiez moartea,
într-un fel de exercițiu de stil,
obositoare repetiții pentru premiera
piesei în care Dumnezeu,
actorul principal,
nu va apărea niciodată
pe scenă.
0105.458
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Tudor Negoescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Negoescu. “Exerciții de stil.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tudor-negoescu/poezie/50175/exercitii-de-stilComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
Ecograful nu minte! Niciodata nu te vei impaca definitiv cu sufletul tau, niciodata! Intotdeauna vei mai gasi pe cineva strain tie acolo: deranjanta prezenta, provocata, probabil, de spontaneitatea lucrurilor... Fiecare zi din viata e un negativ al mortii...In ipostaza actorului prinipal te vezi pe tine insuti, nu? Cum ar asista oare constiinta ta la propria moarte? Nu stiu ce cred peste un minut: astea sunt reflectiile mele de moment, dar stiu ca voi fi la fel de sincera:) Si nu cred ca ma contrazic izbitor, mai cu seama in afirmatia ca mi-a placut poemul!
0
\"... Fiecare zi din viata e un negativ al mortii...(Superb spus,memorabil)In ipostaza actorului prinipal te vezi pe tine insuti, nu? Cum ar asista oare constiinta ta la propria moarte?\"
Sincer să fiu, mă impresionezi cu reflețiile astea, Sireno!
Sînt un pic șocat...dar nu pot să nu-ți mulțumesc pentru acest duș scoțian!Mă trezește din morți, mă revigorează!
Sincer să fiu, mă impresionezi cu reflețiile astea, Sireno!
Sînt un pic șocat...dar nu pot să nu-ți mulțumesc pentru acest duș scoțian!Mă trezește din morți, mă revigorează!
0
Distincție acordată
Dragul meu Tudor
Si eu aveam prooroc in piata din Iasi. Cred ca fiecare piata are proorocul ei. Se mai vinde o rosie se mai da o mintuire la pachet, se mai taie un porc , se mai injunghie vreo doua sentimente. Nelipsite sunt femeile cu fuste negre lungi si cu basmale gata sa iti dea mereu cite ceva si sa iti spun a\" da de ce maica ? Doar esti tinar...\"
Ce sa facem ? Mergem in paturile cu asternut de otel , cautam o perna moale si o trintim pe gura unui vis. Il privim in ochi cum moare, cum se zvircoleste sub palmele noastre apoi intindem mina dupa sticla de tuica. Si bem si bem ca si cum spirtul ne-ar dezinfecta de pacate, de moarte, de dragoste, de viata.
Ramine sa privim pe sticla. Acolo in loc de \"tuica batrina \" scrie intotdeauna TU.
Vrem sa chemam un doctor, sa arvunim o vrajitoare, sa chemam Salvarea. Salvarea e insa somnul si sticla aceea de 2 litri de plastic plina cu apa la temperatura camerei. Rece. Ca si cavoul care zimbeeeeeste din poza.
Apoi dupa un dus ne ferim de soare, de orice deget ne-ar putea atinge , ne ducem linga prima biserica si ne asezam jos pina ni se umple paharul de monede si citeva hirtii.
Cumparam de toti banii luminari le infundam in primul canal si rinjim la ceasul de la mina dreapta : ASA MA AJUTI TU, DOAMNE ?
Relativa e numai miscarea.
Noi stam dragul meu
Stam....
Si eu aveam prooroc in piata din Iasi. Cred ca fiecare piata are proorocul ei. Se mai vinde o rosie se mai da o mintuire la pachet, se mai taie un porc , se mai injunghie vreo doua sentimente. Nelipsite sunt femeile cu fuste negre lungi si cu basmale gata sa iti dea mereu cite ceva si sa iti spun a\" da de ce maica ? Doar esti tinar...\"
Ce sa facem ? Mergem in paturile cu asternut de otel , cautam o perna moale si o trintim pe gura unui vis. Il privim in ochi cum moare, cum se zvircoleste sub palmele noastre apoi intindem mina dupa sticla de tuica. Si bem si bem ca si cum spirtul ne-ar dezinfecta de pacate, de moarte, de dragoste, de viata.
Ramine sa privim pe sticla. Acolo in loc de \"tuica batrina \" scrie intotdeauna TU.
Vrem sa chemam un doctor, sa arvunim o vrajitoare, sa chemam Salvarea. Salvarea e insa somnul si sticla aceea de 2 litri de plastic plina cu apa la temperatura camerei. Rece. Ca si cavoul care zimbeeeeeste din poza.
Apoi dupa un dus ne ferim de soare, de orice deget ne-ar putea atinge , ne ducem linga prima biserica si ne asezam jos pina ni se umple paharul de monede si citeva hirtii.
Cumparam de toti banii luminari le infundam in primul canal si rinjim la ceasul de la mina dreapta : ASA MA AJUTI TU, DOAMNE ?
Relativa e numai miscarea.
Noi stam dragul meu
Stam....
0
W
e complicat să-mbălsămezi \"hoitul ăsta de viață\" în Lumină, e greu să accepți moartea la indicația proorocului, fără ca sămânța aceea ce s-ar putea privi la un ecograf celest să nu germineze să nu irumpă în revelații liniștitoare iată de ce mă alătur ție (cel puțin în acest moment) și
\"În fiecare zi copiez moartea,
într-un fel de exercițiu de stil,
obositoare repetiții pentru premiera
piesei în care Dumnezeu,
actorul principal,
nu va apărea niciodată
pe scenă.\"
numai bine!
\"În fiecare zi copiez moartea,
într-un fel de exercițiu de stil,
obositoare repetiții pentru premiera
piesei în care Dumnezeu,
actorul principal,
nu va apărea niciodată
pe scenă.\"
numai bine!
0
Dominique, ai remarcat la fix: în fiecare zi facem cîte o copie a morții la serox. Pînă cînd? Pînă se va termina tonerul...
Mulțumesc pentru trecere(cu toții fiind în Marea Trecere)!
Mulțumesc pentru trecere(cu toții fiind în Marea Trecere)!
0
E halucinantă și bulversantă însăși existența noastră, stimate ioan ravel. Poezia o copiază și ea îndeaproape.
Mulțumesc pentru comentariu. Se vede că locuiești în preajma unei reviste de excepție, Vatra.
dorun
Mulțumesc pentru comentariu. Se vede că locuiești în preajma unei reviste de excepție, Vatra.
dorun
0
Doctore, am o durere în partea stîngă a existenței mele, partea pe care mă bazam cel mai mult, din păcate. Noaptea mă visez cu prietenii din copilărie și mă apucă plînsul, realizînd că vreo cîțiva dintre ei, boemi adevărați, bărbați cu suflete de copii, au dat colțul.
Ce este viața? Să fie un lung prilej pentru durere? Nici chiar așa!
Hai noroc, să trăim!
dorun
Ce este viața? Să fie un lung prilej pentru durere? Nici chiar așa!
Hai noroc, să trăim!
dorun
0
Încerc să abordez, așa e, subiectele grave ale existenței cu mijloace simple.
De aici mi-aș dori să apară și arta poetică. Dar știi cum e, de la dorință...
Mulțumesc și mă bucur pentru intuiția ta poetică!
De aici mi-aș dori să apară și arta poetică. Dar știi cum e, de la dorință...
Mulțumesc și mă bucur pentru intuiția ta poetică!
0
