Dimineață mahmură

Nu ti s-a intimplat,Geta, sa te trezesti dimineata si sa vrei sa evadezi din tine, simtindu-ti trupul strain, de imprumut?
Mie,spre rusinea mea,de multe ori!
Multumesc pentru trecere!

eu am citit-o in dublu sens si tocmai de asta mi-a placut, ambiguitatea,(gresesc tare ?) nu e foarte clar cine pe cine respinge, si nu numai trupul parca e de imprumut, uneori..

si mi-am mai adus aminte si...cine va voi sa isi scape sufletul si-l va pierde...(eu asa functionez, cu multe , multe asociatii...asa ca sunt fericita...atata bogatie de sensuri vad:)

cine va voi sa isi scape sufletul si-l va pierde...Meriți o stea mare pentru asociațiile tale, Ștefana!

Grefă de suflet, ce titlu inspirat ai găsit,Dominique!Mulțumesc pentru comentariul plin de sugestii poetice!

Nu-mi amintesc inca sa fi trait un asemenea sentiment...Poate, am uitat? De regula, traiesc o armonie perfecta a spiritului cu fizicul: imi musc buzele de emotii, imi frang mainile etc. Aici iti amintesc de poemul meu cu perna, care te-a uimit! :) Aceste doua constituente ale mele se straduiesc sa nu se compromita una pe alta...In alta ordine de idei ar fi imbatranirea fizicului si impotrivirea spiritului in fata acestui proces biologic, de care nimeni - dar absolut nici un vietuitor! - nu este absolvit...
Poemul...m-a impresionat foarte mult! Si chiar nu ma gandesc daca simti intr-adevar ceea ce spui: important e ca trezesti senzatii si idei in forta sa emotioneze cititorul! Si inca: atat de concis! Sunt de-a dreptul innebunita de acest chivalent poetic: \"proteza insangerata\"), care vine, gradat, in poezia ta, dupa expresia \"trup de imprumut\"!

Silvia, mulțumesc pentru comentariul tău de bon ton. Impresionantă e și concluzia dată de poeta din tine
Trupul: \"proteza insangerata\" a spiritului !!!

iti multumesc pentru decoratie :)si da-mi voie sa -ti spun ca o voi purta in fiece an la parada de pe 25 decembrie, nu la epolet ci acolo unde o zarira magii, la nasterea Celui mai mare ratat...acela care a ratat moartea...

Ștefana, îmi place să cred că steaua noastră, a fiecăruia din noi, ne va călăuzi spre poezie, spre locul unde se naște Poezia!

grefa de suflet? undeva pe langa Rotonda...dar mai bine s\'ne lasam sufletele asa, neatinse

Cum am putea, Doamne, să ne lăsăm sufletele așa neatinse, ca-n prima zi?
De unde știi, Victoria, despre Rotonda?

cam pe\'acolo stau:)

Diminetile astea (din ce in ce mai dese) in care vrei sa pleci tiptil-tiptil si sa-ti lasi trupul sa-si bea cafeaua (amara, foarte amara) in timp ce tu ratacesti fara sat si intoarcere. Prea des am inceput sa simt ca aceasta sarmana cochilie mi-e straina si ma trage in jos si uneori as vrea sa-i joc farsa suprema.
Vazui (ca sa zic asa) ca esti din Craiova si chestia asta mi-a dat un ciudat sentiment de patriotism local.

Ca și în Calea București, în Craiovița Nouă,în Pantelimon sau în Rahova, și în Brooklyn diminețile cred că sînt la fel de mahmure, Eul e la fel de distorsionat.
Mulțumesc pentru intuiția ta poetică!

Trupul intoxicat aflat in sevraj isi cere dreptul la odihna. Mintea, orgolioasa si enervata ca trupul n-o asculta, plange in versuri ca nu i se acorda libertate. Isi imagineaza cat de libera ar fi daca trupul nici n-ar exista... isi imagineaza chiar ca sufletul simte la fel... isi imagineaza ca sufletul simte.
Parerea si experienta mea proprie e ca trupul ne ajuta foarte mult sa ne constientizam sufletul, dar asta pt. cine stie sa si-l faca prieten. La fel si mintea trebuie disciplinata, altfel debiteaza in continuu ganduri fara inceput si sfarsit. Pe unele le numim mai tarziu poezii... literatura.
Inteleg si simpatia celor care au rezonat cu acest text, e izvorata din nefericire. Iar nefericirea e izvorata din nestiinta ca de fapt totul e frumos si asa cum trebuie sa fie.
Si inca ceva: nu cred ca sufletul are legatura cu vreun organ ... ok, ok, metafora, licentza poetica; critic ideea in sine, nu actul poetic, nici pe creator.

Cristina, păi tocmai nefericirea noastră dă oarece savoare și substrat poeziei. Starea de bine (de împlinire) mi se pare oarecum banală și nedemnă de a fi poetizată...Poate numai pe la sărbători!
,,Parerea și experiența mea proprie e că trupul ne ajută foarte mult să ne conștientizăm sufletul\".
Excelent! Cum ai reușit? Cînd vorbești de sevraj, te referi la droguri,nu?

Copilă cu chip luminos, ai tu idee cît de mare e nefericirea lumii...cînd organele-s sfărmate și maestrul e nebun? Ai trăit tu pe frontul sevrajului?