Over time

Imagini soft-hard, un melanj interesant. Finalul mi s-a parut un fel de straniu revivat al expresionismului:
\"Asta și pentru că îngerul ei păzitor,
între un miting și-o grevă,
tocmește cu ziua întunericul
să țină el în viață speranța Luminii,
în timp ce diavolul pune suflet,
lucrează cu sîrg,chiar și
peste program…\"

...un Blaga urban?

Un Blaga ascuns după blocuri... bună imagine,Livia.
Mulțumesc de trecere!

La Mulți Ani cu împliniri de vise și visuri, Geta!

Da Tudor, ai perfecta dreptate...tabloul pe care il da poezia ta e unul des intalnit in zilele noastre mai prin toate orasele. Nu cred sa existe loc in tara aceasta in care acordurile manelelor sa nu-ti \"mangaie\" intr-un mod placut urechile. Asta e...Ce mare dreptate ai cand spui ca diavolul lucreaza peste program...

... cu cât mai mare-i urbea,
cu-atât mai lung program suplimentar
presteaz-Ucigă-l toaca!
...
cu cât îi este mai pitic destinu\',
cu-atât mai făr de margine
îi este-ntinsu\'.

Păi,da, așa și sînt, nea Antoane (cum am auzit că te alintă tinerele poete din Bănie).
Că unii suferă la greu pe site-ul ăsta iar pe unii îi doare-n frezie de suferința lor care este. Unii suferă la greu și chiar uită să mai trăiască, de-atîta suferință. Cazul meu.
Dar asta e viața acestor activiști ai suferinței.Bine că e și-așa, o viață second hand! Hai noroc!

\"Degeaba îți stingi chiștocul pe fața ei
întunecată. Nu te mai simte.
I-a murit de mult nervul.\"
Mi-a placut toata poezia, dar aceste cuvinte in mod special.
Tineam sa o spun.

Draga Tudor, eram la poezia ta inainte sa-mi descopar steaua. Sa nu crezi, te rog, ca m-am simtit obligata in vreun fel. Mi s-ar face rusine.

Acelasi revoltat cu spirala rasucita inauntru, scoate cuiul, scoate cuiul si iesi afara, la lumina. Stiu imi vei spune ca unde o vad eu in urbea aia si in lumea asta?
Da, bat clopotele de carton pete lumea asta de carton, cel putin asta am simtit eu citind.

Iata o imagine a cetatii : betoane cuceritoare de iarba, sobolani, aurolaci si diavolul care lucreaza peste program.
Se spune ca e nevoie de urat pentru a putea straluci frumosul. Aici e nevoie de intuneric, se pare ca ingerii insisi il tocmesc pentru a tine in viata speranta luminii. Ceilalti se anesteziaza.
Ma sperie acest poem, nu mai lupta nimeni, nimeni ?

\"fosnetul ierbii e un necunoscut care sperie copiii\",

un vers tulburator.

m-as muta din acest oras
in suflet de munte
in suflet de stea
in suflet de mare
sau de floare
intr-un cuib de pace
intr-o bucurie
in seninatate
in eternitate...

Nu știu cît de bine pot exprima cuvintele o stare.
Uneori facem exces de aceste cuvinte,mai ales în momente festive. Oricum, mizeria și suferințele semenilor noștri, defavorizați de soartă, ne indispun, uneori ne oripilează.
De cele mai multe ori, preferăm să le trecem sub tăcere...
Mulțumesc pentru vizită, Elia!

Cei care nu putem renunța la rădăcini sîntem iremediabil pierduți. Aici ne va (vom) găsi sfîrșitul, printre betoane și cartoane, șobolani și aurolaci...Norocul nostru e că mai visăm uneori...
Onorat de vizită!

Mereu se vor găsi și mai revoltați decît mine. Eu sînt un revoltat bine temperat, dar am făcut înalte studii de supraviețuire. Acum îmi prind bine. Norocul meu e că inima mea de carton e o piesă de schimb puțin rezistentă la umezeală.

Imi place aceasta poezie...are un aer distinct si un soi de \"curatenie\" a imaginilor sugerate. Poate imi e draga si pentru ca nu pot scrie in acest stil :))

Acesta e destinul nostru actual, mai pitic decît mersul piticului, stimate domnule profesor Tudor. Un rol în făurirea lui îl au și dascălii noștri, care nu mai știu, nu mai vor, nu mai pot să ajungă la inima tinerilor, să le descopere roadele dulci ale învățăturii .
Dar aveti dreptate, O luptă-i viața..., vorba poetului.

Tu folosești noaptea ca pe un spațiu al practicilor ritualice, al magiei negre, un refugiu al celor inițiați într-o anume simbolistică.
La mine e doar un element de decor pentru promiscuitatea acestei vieți second hand. Asta, apropo de stil.
Mulțumesc pentru comentariu!

Tudor, faină... dar, două probleme.
unu. parcă puțin prea încărcată de imagini ale tragediei canalelor. Nu mă înțelege greșit, mă refer la faptul că pe unele lucruei de puteai doar sugera.
doi. finalul moralizator m-a dezamăgit puțin.

..dar să știi ca în rest mi-a plăcut.

Virgil, asta e starea mea actuală și, înainte de toate, chiar am descoperit (cu stupoare) că există o adevărată societate subterană, organizată după reguli bine stabilite. Dar e cam dificil de abordat subiectul din afară. Merită un reportaj, o anchetă. Finalul îl credeam (doream) a fi mai mult sarcastic și ironic, nicidecum moralizator.
Mulțumesc pentru opinii.

Ar trebui să luptăm cu toții pentru ieșirea din marasm, domnule profesor Tudor!

Apreciez si eu poezia, am trecut pe aici de mai multe ori, si ma inclin in fata suferintei, plang in fata tristetii oamenilor - am incercat sa surprind si eu aceasta tristete si suferinta in \"Copil mut...\" - .
Sa zicem ca si Dumnezeu \'lucreaza peste program\', numai ca noi nu prea ii raspundem.
Cu prietenie,
Daniel

Daniel, Dumnezeu lucrează non stop, dar ne e nouă greu să-i descifrăm mesajele. Chiar adunarea noastră pe acest site ar putea fi un semn divin.
Cu gînduri bune,
dorun

Era un inger de o frumusete hidoasa , asa ca nu l-am zarit printre blesteme .

Frumuseți din acestea, hidoase, am întîlnit la Baudelauire, la Arghezi, ca să citescz din maeștri!

Erată: Baudelaire, citez...

de la o vreme nu prea stiu exact ce-i cu mine, dar am ce am cu autorii la care vad mai mereu ceva schimbat.care nu vorbesc mereu despre acelasi lucru si-n acelasi fel.
cred ca fiecare ne dorim asta, relatari si perspective diferite de la text la text, sa fie ceva care sa nasca o curiozitate cititorului, ceva de genul: \"oare cum o fi urmatorul?\".
zic si eu,
oare cum o fi urmatorul?

Fiecare dintre noi scrie același lung și nesfîrșit poem, fie că vrea, fie că nu vrea.
Claudiu, nu prea m-ai nimerit,dacă te aștepți la schimbări spectaculoase din partea mea. Nu mi-am propus să inventez un alt limbaj poetic, un alt discurs. Cel puțin în anul ăsta, în viața asta...Nici nu mai am energia necesară, dacă mă crezi...

tudor, eu ti-am citit multe creatii, si tocmai in ciuda faptului ca am gasit mereu gasesc ceva nou, am spus ce-am spus mai sus.
era ca o intrebare retorica de fapt.
nu-i vorba de limbaj, e vorba ca mereu e ceva ce place si surprinde in poezia ta.
\"atat\"

... pentru comparatie , dar nu merit.
Recunosc cu rusine ca nu am citit Baudelaire , dar umblu dupa Fl de mal ca un maniac de vreo trei ani.

D-le Pavel, onorat de vizită și de gîndul bun.
Chiar dacă nu prea recunosc, ma afectează suferința semenilor și uneori reacționez astfel, mai ales acum, cînd vom avea parte de un puhoi de promisiuni electorale.

Claudiu, tu ne-ai surprins și mai mult în ultima vreme cu noile tale încercări de a ,,sexualiza\" cotidianul. Pare a fi un act de frondă, oricum. Cît timp ai în vedere și filonul poetic, eu cred că e de bine.
La bună re-citire!

Mihai, noi sîntem (așa îmi place să cred) niște albatroși de-ai lui Baudelaire...
Caută și vei găsi!