Dan Constantin

Cadouri sub brad – Un câine fără stăpân tremură în parc

Gura leului – popasul albinelor atrase de miros

Broaștele-n amurg plictisite de ceartă se retrag pe rând - pescarii nemulțumiți undițele-și adună

Furie albă – Fluturii cernuți din cer În palmă se sting

În zare-i beznă - Ceru-l despică-n două un șarpe de foc.

Pe câmp o coasă – Sub povara boabelor Spicul se roagă

Întind palmele spre cerul albastru lăsând fluturii albi să poposească pe urmele lichide lăsate de suratele ce și-au găsit refugiul și consolarea pe linia vieții devenind bobul de gheață pe care

O stâncă în larg refugiul păsărilor - dorul de casă

Indiferentă sub plapuma norilor zbârcita lună – cuburi de gheță sclipesc pe bolta înstelată *** Noaptea-i ca smoala când buha prevestește o telegramă – prizioniera

Moldoveanul sa rămână Dar să intre moldoveanca În U.E, și într-o lună Va-nvăța să mulgă vaca

Luna-i ascunsă pe albastrul cerului de-un nor trecător – pleoapele-ți acoperă strălucirea ochilor Noi doi pe o bancă la marginea lacului pierduți în vise – timp de-o secundă pe

Pe-o foaie albă culorile cerului fac primul popas - în pata de cerneală durerile-s pictate

Pe malul mării, teiul lui Ovidiu-i alb de atâta sare, Eminescu-și scutură umerii de petale

Perdele de nori – sub stânca-nzăpezită o floare de colț. *** stânci roase de vânt – slobode prin zăpadă caprele negre *** pătuț din frunze sub razele de lună, un ied

Pe vasul din larg în vârful catargului un steag fluturând - dorul marinarului străbate-ntreg oceanul

Sunt amurgul întârziat ales cu lumina rămasă din întunericul în care vrând – nevrând a fost obligat să aștepte fiecare răsărit ca și cum singurul lucru important ar fi să accepte

Soarele-i ascuns de sfera selenară – noaptea cea scurtă agită găinile din curtea bunicului. Soarele-i negru – soluție de moment geamul afumat prin care mirați privesc oameni rugându-se-n

Muguri de cireș - giugiulindu-se în cuib rândunelele Ceața se-nalță – Pe ciocul rândunici un bob de rouă. Două ouă mici – Capitonat cu frunze un cuib împletit. Zarvă mare-n cuib

La baza piramidei plină de hieroglife interpretabile păzind mozaicul relativității, străjeri contradicției coboară podul incertitudini, lăsând legiunea timpului - înarmată cu misterele faptului

Cocorii în v străbat cerul albastru – hoteluri pustii în larg vaporul aruncă năvoadele – se schimbă cartul marea și cerul însoțesc marinarii – dorul apasă valuri uriașe se sparg în

Pe drum crivățul răscolește zăpada – laptele fierbe în oala veche de lut primită de la buna. Jarul aprinde luleaua bunicului – în jurul mesei s-au stâns cu mic și mare întreaga

La intersectia realității cu gândul Dumnezeu a ridicat baricade pentru a opri specia umană avidă de putere și impulsuri distructive să pătrundă în interiorul sferei de lumină. La intersectia

Înod paralelele spațiului și timpului accelerând bătăile inimii sub privirile soarelui ce-și descarcă energiile în trupul plămădit din lutul ce poartă suflarea divină... inspir informațiile