Dan Constantin

Numai domnul Țiriac
Generos precum îl stim
Ne-a făcut nouă pe plac
Împuscând tot...să postim

Răsfoind prin sertare printre însemnările soției am dat de această poezie
Când ai zămislit Iubirea
cred că de Traian Dorz

Când ai zămislit iubirea și ne-ai dat-o nouă-n lume
Doamne, nu știam c-acesta Ți-este-adevăratul Nume
dar am bănuit că-ntrânsul este harul și puterea
care singură sfințește fericirea și durerea
aducând în suflet starea fără seamăn de frumoasă
care mângâie când doare și înalță când apasă;
care arde și jertfește inima în care cântă
dar atâta fericire poartă-n cazna ei cea sfântă.
...................................................
Ce-ar fi toată lumea asta de durere și tristețe
dacă n-ar înviora-o a Iubirii frumusețe?
Cine-ar mai putea să-i poarte uriașa ei povară
dacă Dragostea n-ar face-o mică, dulce și ușoară?
Ce-ar fi munca și răbdarea, ce-ar fi a vieților unire,
cine poate să le poarte- când în ele nu-i Iubire.
.................................................
Dacă n-ar fi fost Iubirea a Ta dragoste curată
nici un suflet cu alt suflet nu s-ar fi unit vreodată,
ar fi fost pe veci o noapte peste lumea asta toată
n-ar m-ai înflorit vreun zâmbet nici pe o față-ndurerată,
n-ar fi nici o rană-nchisă, nici o lacrimă uscată,
nici o inimă de mamă, ori de frate, ori de tată,
nici o inimă de alta n-ar fi fost în veci unită
ar fi fost un gol și-o moarte și-o tristețe nesfârșită.
..................................................

Cristina, încă nu am reușit să-ți citesc toate poemele, în special pe cele in stil nipon, pe care le-ai postat pe acest site (timpul este necruțător și cu mine)dar, ceea ce am citit mi-a creat o impresie deosebită. Eu nu sunt decât un ucenic fascinat de mirajul acestui gen literar. Eu aș fi inversat versul 1 cu 3 din primele două haikuri realizând legătura dintre nori și pescăruși, dintre marea linistită deocamdată si soarele rosu, întrezărind astfel furtuna la care face referire d-na Magdalena Dale

Poate modul meu de interpretare, starea mea de spirit este diferită de a ta, dar, iată ce am simțit eu citind această minunată secvență tanka:
din primul vers am simțit aceea atmosferă rece, apăsătoare, ce te-nconjoară după o neînțelegere, ceartă, cu persoana iubită. Cufundat în amintiri întrezăresc capătul digului (drumului). Ecoul ritmic și strident al valurilor mă răscolește… Sunt aici!…sunt aici!…Subconștient întrezăresc o umbră de speranță. Dar nu-i decât o umbră pe zidul casei. Pătrund precum o vrabie stingheră, între zidurile sub care acum ard doar sentimentele golașe. Singur voi înfrunta viscolul ce-mi bate-n fereastră.

Sunt fiu de moț asa încât am revenit cu o nouă completare la haiku 15


( 15 )
Sânzienele...
dimineață-n Apuseni
păduri în ecou. ( Liviu Ioan Copos)
Găina-și cheamă moți
să-și vândă fecioarele (Vesa Dan Constantin)

Liviu, ma impresinat in mod deosebit haiku 1. Evitând rimele am încercat să-ți continui ideea. Sper că nu te superi!

( 1 )
Eu, fără mine
despărțit de-o oglindă
semn al durerii. ( Liviu Ioan Copos)
Dincolo de-aparențe
mă chinuie un zâmbet (Vesa Dan Constantin)

Magda, mulțumesc pentru variantă. Am încercat ceva mai deosebit. O tanka citită-n oglindă. Am derulat intenționat timpul și imaginile. Broastele-n amurg se adună, concertul lor începe, pescari obosiți, (mulțumiți de ce au prins) sau poate plictisiți să asculte a lor concert undițele-și adună. Nu stiu dacă această modalitate de exprimare se admite într-o tanka.

Cornel, comentarile tale sunt pentru mine o rază de soare. Ajutorul pe care-l oferi prin link-urile postate sunt benefice tuturor celor care doresc să se familiarizeze cu acest gen literar. Le-am accesat de foarte multe ori. Sunt un ucenic în ale scrisului dar, admir consecvența cu care sprijini această nouă tendință literară. Referitor la observațile pe care mi le-ai făcut ele sunt justificate. Desigur pot scrie - spicul se-nclină dar parcă nu are aceiași forță. Celelalte tristihuri sunt rezultatul unor trăiri pe care am vrut să le exteriorizez.

Liviu, doar prin amabilitatea și link-urile d-ului Corneliu Traian Atanasiu, precum și din comentariile doamnelor Magdalena Dale și Maria Tirenescu am avut posibilitatea să mă documentez asupra acestui gen literar. Nici nu poți să-ți închipui cât mă bucură vizita ta. Orice sfat, părere, critică constructivă, o primesc cu o deosebită satisfacție.

Din cele 35 de haikuuri pe care le-am găsit în “Efecte haiku” m-au impresionat două dintre ele pe care am încercat să le dezvolt în felul meu încercând o tanrenka pe care aș dori să le postez pe acest site, pentru a afla și părerea altor useri familiarizați cu acest gen literar. Sper că nu te superi. Te rog să mă atenționezi
La primul haiku am evitat rima din versurile 2 și 3 pentru a respecta indicația dată în “Exerciții de universalitate”de Dan Mitruț la pct. 11
“11 – nu se folosesc figurile de stil specifice artelor poetice occidentale (comparația, metafora, repetiția). Nu se folosește rima. ’’
Cu prietenie, Dan

Sorine, mulțumesc pentru atenționare! Prezint în acest comentariu textele originale.

La poarta UE
de Mihai Cucereavii [Amic]
2007-01-02 | |


România a intrat în Europa.
Ușurată, lumea-n cor a strigat hopa,
Iar Moldova se codește azi la poartă,
Cu mașina veche și cu roata spartă…

*******************
Sa vina la mine in Europa
Comentariu de Sorin Olariu [01.Dec.06 03:02]

Ca european cu vana
Iaca, nu pot sa-mi tin fleanca:
Moldoveanul sa ramana
Dar sa intre moldoveanca.

Moldoveanul sa ramana
Dar sa intre moldoveanca
În U.E, și într-o lună
Va-nvăța să mulgă vaca

Cu mintea ciobanului,
Acea de pe urmă,
Devi robul banului...
Iar asta nu-i o glumă

Te-ai spovedit la toată lumea azi
Doar un singur lucru ai uitat
Când ai “(des) golit o… Leană”... cazi
Sau cauți alta ascunsă pe sub pat

Mă bucur pentru atenția pe care mi-ați acordat-o și pentru încurajările pe care mi le-ați adresat și care, de ce să nu recunosc, mă onorează. Am avut și eu plăcerea sa trec prin pagina ta și cu siguranță am să o mai accesez ori de câte ori simt nevoia să mă detașez de problemele și frământările zilnice cărora de multe ori le acord o prea mare importanță.
Vă mulțumesc!

Imagini foarte reale, cotidiene, care merită structurate într-un poem. Mă bucur că am ocazia să te citesc. Nu am făcut nici un comentariu la taika, si la multe poeme asemănătoare, pentru că nu sunt încă familiarizat cu acest gen, dar am să mă folosesc de adresa pe care ai pus-o într-un comentariu

Sportiv bucuros -
în bătaia vântului
drapel fluturând

Cineva-mi scria:
să ai cu tine în permanență un carnețel; notează-ți orice gând; niciodată nu se stie ce se va-ntâmpla cu el; el poate deveni un haiku perfect, un poem, de care cu drag îți vei aminti

Un haiku dinamic, colorat, și bine structurat

Maria, îmi cer scuze că nu te-am anunțat de existența acestei încercări pe adresa de e-mail - nu o stiu - În general nu-mi place să abuzez de această posibilitate de comunicare, pe care o consider oarecum personală, fără a avea consimțământul destinatarului. Nu stiu dacă există un tei a lui Ovidiu, dar tei in Constanța există. Imaginea pe care am vrut să o redau este imaginară.Nu am de ce să fiu dezamăgit, dimpotrivă, am nevoie de păreri sincere și constructive

Tamara, îți răspund poemului prin două poeme, preluate din \"Interferențe lirice - Constelația haiku\" de Florin Vasiliu și Brândușa Steiciuc.
\"Se spune că atunci când Hung-jen simți că i se apropie sfârșitul a adunat pe bonzi discipoli la templul său și le spuse: Problema morții și a vieții este de mare importanță pentru oameni.Dar cât timp mințile vă sunt impure meritul nu vă poate aduce iluminarea.Duceți-vă în chiliile voastre și priviți la propria voastră natură.Fiecare din voi să facă apoi un scurt poem și să vină să mi-l citească.Dacă voi constata că unul dintre voi a găsit marele principiu al Buddhismului îl voi unge al șașelea Patriah.Plecați!Nu întârziați!Gândiți-vă la tema înțelepciunii, pe care nu o puteți folosi\".Poemul lui Shen Hsin, considerat de toți cel mai evoluat și probabil viitor patriarh a fost următorul:

Trupul este copacul înțelepciunii
Mintea este o oglindă strălucitoare imobilă
Ai grijă să o stergi tot timpul
Nu da voie prafului să se aștearnă

Hung-jen a lăudat poemul, dar i-a spus lui Shen Hsin că poezia sa nu denotă spontaneitate, că el nu și-a găsit propria natură și deci va trebui să încerce din nou.
Poemul lui Hui-Neng a sunat astfel:

De fapt, nu există un copac al înțelepciunii
Nici nemișcarea unei oglinzi strălucitoare.
Din moment ce totul este totuna
Unde se poate așeza praful?

Hui -Neng a devenit cel de al șaselea Patriah Zen