Poezie
Atunci cand vezi in jurul tau aprinse flori
2 min lectură·
Mediu
Atunci cand vrei ca Dimnezeu sa-ti dea
Imensa fericire pentru scumpa ta
Ca viata ei sa-i fie zilnic sarbatoare
Sa straluceasca pe a lumilor carare
Atunci cand vezi in jurul tau aprinse flori
Ce-ti umplu sufletul cu tainice fiori
Si te gandesti cu drag in fiecare clipa
La chipul drag si scump pe-al timpului aripa
Atunci cand cerul noaptea este plin de stele
Si cauti printre ele chipul mandrei tele
Ca s-o saruti impatimit de fericire
Crezand ca ai ajuns de fapt in nemurire
Atunci cand luna plina de pe cer in noapte
Ti-aduce-n suflet ale dragei tale soapte
Cuvinte pline de o dragoste sublima
Ce-ti umplu inima cu-o magica lumina
Atunci cand sufletul ti-e parjolit de dor
Dupa iubita-nflacarata de amor
Cu care te scufunzi in marea desfatare
Sub nesfarsitul cer cu stele trecatoare
Atunci cand vezi in picaturile de ploaie
Necontenite lacrimi care curg siroaie
Pe obrajorii rumeni ai iubitei tale
Ce i-ai lasat-n suflet o adanca jale
Atunci cand noaptea-n visul tau mereu apare
Icoana sfanta a indragostitei tale
Ca vine si se daruieste toata tie
Transfigurandu-te in inger pe vecie
Atunci cand viata ei e-n mare suferinta
Si nu exista cale pentru pocainta
Iar tu ai vrea sa-i dai farama ta de viata
Sa-i readuci in suflet ultima speranta
Atunci cand toate de mai sus te inconjoara
Atunci sa stii ca esti pe-o minunata scara
O scara care te inalta prin iubire
Si care sigur te va duce fericit in nemurire
Mihail Buricea
011.704
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihail Buricea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 247
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihail Buricea. “Atunci cand vezi in jurul tau aprinse flori.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihail-buricea/poezie/171301/atunci-cand-vezi-in-jurul-tau-aprinse-floriComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Când ai zămislit Iubirea
cred că de Traian Dorz
Când ai zămislit iubirea și ne-ai dat-o nouă-n lume
Doamne, nu știam c-acesta Ți-este-adevăratul Nume
dar am bănuit că-ntrânsul este harul și puterea
care singură sfințește fericirea și durerea
aducând în suflet starea fără seamăn de frumoasă
care mângâie când doare și înalță când apasă;
care arde și jertfește inima în care cântă
dar atâta fericire poartă-n cazna ei cea sfântă.
...................................................
Ce-ar fi toată lumea asta de durere și tristețe
dacă n-ar înviora-o a Iubirii frumusețe?
Cine-ar mai putea să-i poarte uriașa ei povară
dacă Dragostea n-ar face-o mică, dulce și ușoară?
Ce-ar fi munca și răbdarea, ce-ar fi a vieților unire,
cine poate să le poarte- când în ele nu-i Iubire.
.................................................
Dacă n-ar fi fost Iubirea a Ta dragoste curată
nici un suflet cu alt suflet nu s-ar fi unit vreodată,
ar fi fost pe veci o noapte peste lumea asta toată
n-ar m-ai înflorit vreun zâmbet nici pe o față-ndurerată,
n-ar fi nici o rană-nchisă, nici o lacrimă uscată,
nici o inimă de mamă, ori de frate, ori de tată,
nici o inimă de alta n-ar fi fost în veci unită
ar fi fost un gol și-o moarte și-o tristețe nesfârșită.
..................................................