O împușcătură

pare aproape științific condusă această tehnică pe care aș numi-o de \"chirurgie topologică\", pentru care glonțul e un pretext. Gaura din cap devine tăietura, rand-ul unde se întâmplă ceva, unde se lipesc două lumi după o metaforă ce îmi trezește amintirea formării unei sticle a lui Klein. Subversionarea sensului are loc pe axa comunicării: în loc ca cei de aici să-i întrebe pe cei de dincolo ce este nou, întrebarea e purtată în direcție inversă, spre a se topi în răspunsul deja previzibil, finalul luând o turnură de banc sec.

în fapt, finalul ascunde discret și protector ca o perdea imaginile în care pulsează nucleul liric al poeziei:
\"cadrele acelea cu fetița așezată pe iarbă
lângă o râmă umflată și cu părinții tineri
jucând volei pe stadionul de la marginea
satului și cu bunicii înmărmuriți
în fața unui trandafir alb\"

frumos... mie tot ce-i cu gloanțe, morți și stilouri made in china imi produce o puternică excitare poetică... mai lucrează la text ca l-ai impodobit ca bradul de crăciun și stă să cadă...

Dacă te uiți la gaura luminată, perspectiva se află pe undeva dinafară. Umplerea golului din altă lume cu materia acesteia e o încercare de revenire sub aceeași formă, sau de cărat corp greoi în paradis cu p mare.
Muzica sună a disperare surdinizată, văzută de departe cu ochi rece.

Obiectii:
\"made in china\"-inutil
vintul bate dinspre aurora boreala? Ilogic pentru ca, din ce stiu eu, aurora boreala e determinata de vintul solar.
\"sa-mi curga lacrimi stupide pe obraz\"-prea, prea prea comun.
Pe de alta parte, interesanta ideea de a te strecura in propria moarte pentru a gasi un mesaj catre ei vii. Final bun, in opinia mea.

Un element nou în scrisul tău: violența. Mai exact, un gen de violență care te ajută să nu te plictisești. Nota ușor umoristică de salvează de ridicol. În special mi se par lamentabile lacrimile, chiar și cu precizarea că sunt așa cum sunt \"să-mi curgă / lacrimi stupide pe obraz.\" Punct după \"momentul\". Pentru o logică mai firească a celor descrise, mai normal ar fi să începi așa: \"Îmi trag un glonte în cap ș.a.m.d.\"

Surprinsă și bucuroasă de tălmăcirile voastre, se pare că poemul a avut loc.
Desigur, voi ține cont de obiecții, aveam nevoie de ele fiindcă am scris ceva ciudat, nou pentru mine și am prea mizat pe inspirație. Cu prietenie, Tama.
La mulți ani tuturor!

Ai o atitudine de bun creștin vizavi de călăi. Cu atâta naturalețe. Chiar ți s-a întâmplat și ne privește de deasupra? Sau e ca și cum.

Da, mi s-a întâmplat.

Nici nu pot glumi cu treaba asta.

Se pot găsi și alte metode, e-adevărat, dar până la urmă nu noi decidem. Glumele dau peste noi uneori și nu le putem ține piept.
De fapt, am vrut să-ți mulțumesc pentru ecouri.

Ai reusit sa te intorci pe dos, singura, prinzandu-te asa cum bagi mana prin maneca, parasindu-te tu insati prin gaura glontelui si fiind de partea cealalta, intr-un fel de univers paralel, de dupa moarte.
E tare ideea, de rasunet, la fel ironia finala , ce nu e insa la inaltimea medie a poeziei.

Descrierea e foarte bună și \"stiloul made in china\" joacă un rol important, fără el descrierea nu ar mai avea acelaș impact. Sfârșitul este excelent!
cu stimă

Sigur, lumina stelei pe care mi-ai acordat-o îmi face mult bine,
mulțumesc și sper să avem și în continuare prilejuri de a mai conversa despre poezie.
Crăciun Fericit și La mulți ani!

sau daca totusi vrei sa te impusti, fa-o mai tirziu....de fapt problema e ca de impuscat nu putem decit o data, dar de trait traim zilnic inca o viata si poate ca aici e aici....iar dpdv literar, felix ti le-a spus mai bine, e o.k.

Cititirea acestui text duce cu gandul la acele personaje animate (si animale) clasice, warner brothers, care isi rateaza sinuciderea numai de dragul de a face dupa o remarca amuzanta (I need a bigger gun).
Testul acesta la care ti-ai supus personajul e un pic cam prea metamorfozat. e plin de tebylirisme
dar mie imi place
rau

o poezie care spune mult despre posibilitatea Tamarei de a aborda subiecte diferite cu mijloace diferite. Și cred că îi reușește.
Sărbători fericite!

Bună Tamara,

Am încercat să te urmez grăbit, fără să-mi permit luxul de a gândi. Când am ajuns lângă râma umflată, mi-am dat seama că fetița care ești, a devenit om remetamorfozându-se din fluturele (sau pasărea?) din ultimul cadru al filmului \"Nimic nou pe frontul de vest\".
Apoi am înțeles: pruncii trecuți prin războaie, au întotdeauna vocea guturală. Fumul prafului de pușcă nu iartă pe nimeni.
Oricum, chiar dacă nimicul și-a făcut abonament permanent sub soare, rămâne totuși soarele...
Mulțumesc mult. Revin.

Cu respect.

poc!
lasă-mă dezbrăcat să-mi trag un glonte în cap și să mă uit prin
gaura încă luminată de focul ucigaș la televizor într-un alb-negru doar acolo liber

ceea ce văd răstignire personală nu seamănă cu o poartă de aur
stigmele au un miros ciudat de ușă înaltă petrecută într-o coroană
din ramuri de brad

poc!
scap stiloul made in china pe podea stropindu-mă nud transpirând respirația
încă vâr prin gaura fierbinte rostind o mână întinsă între goluri
cu cinci degete ude iau un balck day de pe noptiera dărâmată
și simt că vântul începe să bată dinspre
aurora boreală cu urmele desenate aproape de tine

poc!
lasă-mă să te dezbrac și pe tine din mine să-mi strecor umerii
coșul pieptului burta lunecoasă șoldurile tale și tălpile goale
între noi să nu mai fie acel nimic prin tunelul rămas în capul meu
să ne vedem după ce glontele iese prin tâmpla stângă dincolo
două priviri dezvelite statui care mai respiră o zecime de secundă


la multi ani!
cu stima, blueboy

Mulțumiri celor care au citit și comentat Împușcătura!
A fost o mare bucurie să mă întâlnesc cu părerile și cuvintele voastre sub această poezie. Vă urez tuturor să visați și să scrieți multe poeme în 2007!

Felix și Claudiu,
Stelele voastre mi-au luminat sărbătorile, m-au ajutat să trec puntea dintre ani cu gânduri bune. Mulțumesc și să ne revedem cu poezii inspirate!

a trecut gloata anilor, te-ai impuscat, daca nu , oare cum iti e dupa atita ploaie de vorbe peste metaforele tale

Tamara, îți răspund poemului prin două poeme, preluate din \"Interferențe lirice - Constelația haiku\" de Florin Vasiliu și Brândușa Steiciuc.
\"Se spune că atunci când Hung-jen simți că i se apropie sfârșitul a adunat pe bonzi discipoli la templul său și le spuse: Problema morții și a vieții este de mare importanță pentru oameni.Dar cât timp mințile vă sunt impure meritul nu vă poate aduce iluminarea.Duceți-vă în chiliile voastre și priviți la propria voastră natură.Fiecare din voi să facă apoi un scurt poem și să vină să mi-l citească.Dacă voi constata că unul dintre voi a găsit marele principiu al Buddhismului îl voi unge al șașelea Patriah.Plecați!Nu întârziați!Gândiți-vă la tema înțelepciunii, pe care nu o puteți folosi\".Poemul lui Shen Hsin, considerat de toți cel mai evoluat și probabil viitor patriarh a fost următorul:

Trupul este copacul înțelepciunii
Mintea este o oglindă strălucitoare imobilă
Ai grijă să o stergi tot timpul
Nu da voie prafului să se aștearnă

Hung-jen a lăudat poemul, dar i-a spus lui Shen Hsin că poezia sa nu denotă spontaneitate, că el nu și-a găsit propria natură și deci va trebui să încerce din nou.
Poemul lui Hui-Neng a sunat astfel:

De fapt, nu există un copac al înțelepciunii
Nici nemișcarea unei oglinzi strălucitoare.
Din moment ce totul este totuna
Unde se poate așeza praful?

Hui -Neng a devenit cel de al șaselea Patriah Zen