Jurnal
Provizii de întuneric
17 aprilie 2005
1 min lectură·
Mediu
Pentru a mă obișnui cu moartea,
noapte de noapte, pe ascuns,
fac imense provizii de întuneric.
Apoi adorm liniștit, așteptînd-o
cu mîinile împreunate
pe piept.
Ca să-mi prelungești agonia,
tu îmi arăți un mormînt gol,
dar îmi ascunzi chipul morții
și numele celui ales
de ea.
Terminînd cu pămîntul, cîrtițele
afînează acum cerul, pregătindu-l
pentru însămînțările
de primăvară.
055.944
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Tudor Negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 58
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Negoescu. “Provizii de întuneric.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tudor-negoescu/jurnal/120960/provizii-de-intunericComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ERnu, categoric nu...
nu-mi place titlul
bine te-am!
nu-mi place titlul
bine te-am!
0
TNMoi brat, \"sceastlivîi koneț\" e un surogat al imperialiștilor ăștia de americani, mereu optimiști, dar și superficiali.
Eu am cunoscut sufletul slav (profund și tragic)citind din clasicii literaturii ruse. Liceean fiind, m-am îndrăgostit de o rusoaică năbădăioasă, Galina Stepanovna, o femeie frumoasă, la vreo 35 de ani, căreia îi plăcea viața (și votca, desigur). Ea m-a învățat mai multe despre limba rusă (și ce se poate face cu ea, drug-druga). Era măritată cu un vecin de-al nostru, șofer de meserie, cam mocofan tipul.
Cînd se întorcea din cursă, gelos fiind, se îmbăta și o bătea, în loc să-i facă altceva.
Într-o zi, sătulă de acest trai, l-a părăsit, întorcîndu-se peste Prut, de unde se zice că venise în România. Cam asta e povestea, dacă tot m-ai provocat.
Eu am cunoscut sufletul slav (profund și tragic)citind din clasicii literaturii ruse. Liceean fiind, m-am îndrăgostit de o rusoaică năbădăioasă, Galina Stepanovna, o femeie frumoasă, la vreo 35 de ani, căreia îi plăcea viața (și votca, desigur). Ea m-a învățat mai multe despre limba rusă (și ce se poate face cu ea, drug-druga). Era măritată cu un vecin de-al nostru, șofer de meserie, cam mocofan tipul.
Cînd se întorcea din cursă, gelos fiind, se îmbăta și o bătea, în loc să-i facă altceva.
Într-o zi, sătulă de acest trai, l-a părăsit, întorcîndu-se peste Prut, de unde se zice că venise în România. Cam asta e povestea, dacă tot m-ai provocat.
0
TNNici mie nu-mi place moartea, dragă Nia. Dar fac haz de necaz
0
TNDacă nu-ți place titlul, ar trebui să-ți placă măcar de frumoasa Andreea,cu rochița ei vaporoasă, cu volănașe. Ea e cea care mi l-a sugerat, zîmbind seducător și făcînd, pe lîngă surprize, și gropițe în obraji.
Am schimbat și titlul și textul, dar de spectrul morții n-am reușit încă să scap...
Tu, din nefericire, știi mai bine despre.
Am schimbat și titlul și textul, dar de spectrul morții n-am reușit încă să scap...
Tu, din nefericire, știi mai bine despre.
0
chipul morții și numele
celui ales de ea.
surpriza se exclude:
eu cred în happy end*
*sceastlivîi koneț
P.S. Am citit un comentariu al tău pe textul lui Liviu Nanu, văd că ești cunoscător de l.rusă. Interesant: de când și de unde?