Fericit e orbul

hai mey dorune, nerevendicat chiar de-acum 40 de ani?!!!...trista poezia, dar frumoasa, subtila!

Da ,fericit e orbul framantat in decorul acestor versuri timid voalate de inocenta.

Parol de onoare, juna prietena cu porecla de zeita! Asta e adevarul nud. Ma simt abandonat pe un aizberg,departe de lumea dezlantuita, savurind ,din cind in cind, citeva cuburi de gheata, topite intr-un pahar cu visiki...

of, mama ei de viata, de ce e asa de incorecta?!...
unul pe-un aizberg,
altul pe-o stanca,
altul pe-un nor,
pe-o frunza de mar...
doar prin vise zburam!

mi-a placut \"adevarul nud\":)))

Cred ca ti-ai pierdut iluziile precum Gabriel Liiceanu inainte de a scrie Usa interzisa. Dupa tine, parca, poezia ne poate fi un teritoriu interzis....O tristul meu Hamlet! de aceea personajul poemului tau este orb, pentru ca acoperit ca voalul Mayei el nu poate vedea si de aceea este mai feiricit decat tine.

O să se aleagă cu apă la încheieturi orbul tău, de atâta bălăceală în Dunăre.
Ce ne facem domle cu tristețea asta?

Da, fericit e orbul, dar mai fericit cel care n-a cunoscut acel,, daca iubesti fara sa speri...\" Ce zici,ingere din orasul ingerilor,LA?

Nu pot decat sa te intreb :-Poti sa iubesti fara sa speri?-

E fericit orbul, asculta-ma pe mine,prietene!
Orbul de care vorbeam era blond. Avea un copil facut de nevasta-sa, blonda si ea, cu tiganul burtos,binefacatorul familiei, cel care-l planta zilnic in fata restaurantului.
El,orbul, isi iubea copilul, nestiind ca e tuciuriu...ai prins miscarea?

Raspuns final:DA! Dar nu te-as sfatui sa incerci... esti atit de tinara...nepregatita pentru astfel de suferinte...(vezi poezia si viata amoroasa a lui Eminescu)

BRAVO!...BRAVO!...Bravo!
Ce alceva as mai putea sa spun?
Fericit e orbul...

Dupa mine, poezia e o evadare, o fuga din realitatea asta, din spatiul concentrationar al acestei vieti banale, nespectaculoase. Cred ca tristetea e benefica poeziei... si hazul de necaz, specific noua,romanilor...

Dorun,

Subscriu la parerea ta ca nefericirea, suferinta, mai ales in dragoste, sunt benefice poeziei. Si ca poezia este, mai ales in astfel de situatii, o evadare.

Cat despre \"Fericit e orbul\" nu pot sa adaug la ce s-a spus decat ca are o croiala impecabila.

Felicitari !

Toti oameni vor sa fie fericiti. Daca tu consideri ca un orb este fericit bucura-te! Si tu poti fi asemeni lui. Inca mai ai timp sa te \"corectezi\". Ce zici?
Eu zic sa te uiti totusi pe toata tabla de sah nu numai la 15 patratele.

Fata hidoasa, fata proaspat rasa, orice fel de fata, numai fata sa fie. Oricum orbul nu o va vedea, poate doar o va simti.

Forma asta de fericire pe care tu incerci s-o arati este una dintre cele mai precare, daca pot sa ma exprim asa. Toate sunt, dar asta atinge aproape paroxismul.
E foarte ciudat. Ma mai gandesc.

Hmmmm...te cam pune pe ganduri poezia asta....si iti strecoara in suflet un strop de...mila?

Mego, sa nu confundam morala(crestina) cu imaginile mai mult sau mai putin poetice!
A nu vedea ororile acestei existente este uneori o binecuvintare....dar LA MODUL METAFORIC VORBESC EU IN ACESTE VERSURI, nu ma refer aici la bietul handicapat...orbul, Doamne fereste si apara!

Megophiasul ma vede in postura de cinic:
.( Daca tu consideri ca un orb este fericit bucura-te! Si tu poti fi asemeni lui. Inca mai ai timp sa te \"corectezi\").
Daca puneam FERICIT-ul cu pricina in ghilimele, poate ca nu se mai crea confuzia, dar disparea suspansul. Dar tot discursul meu poetic se vrea o replica la acel \"Fericiti cei saraci cu duhul\", pe care tot incerc sa-l inteleg, de citiva ani, de cind scriu.
Tu ai fost mai subtil, vazind aici o fericire\"precara\". Ma menajezi,prietene!

Multam de vizita si apreciere, prietene nu brublem! Mai nou ca tine sint eu, dar si mai stresat...Am reaparut de 3 zile si am gasit multe noutati. Nu vad multi obisnuiti ai acestui site si ma-ntristez. Asta e viata!

din punctul de vedere al orbului lumina este poate o durere in pleoape. dar are si el avantajele lui.
mi-a placut.chiar l-am vazut acolo, intr-un colt, cu muzicuta lui.

Ok. \"fericiti cei saraci cu duhul, cei care nu vad\", etc. am priceput mesajul poeziei. Nici nu as fi comentat daca nu as fi vazut exemplul dat de catre tine lui Anton.
\"E fericit orbul, asculta-ma pe mine,prietene!
Orbul de care vorbeam era blond. Avea un copil facut de nevasta-sa, blonda si ea, cu tiganul burtos,binefacatorul familiei, cel care-l planta zilnic in fata restaurantului.
El,orbul, isi iubea copilul, nestiind ca e tuciuriu...ai prins miscarea? \"
Deci, nimic metaforic aici.
la o anumita varsta copilul o sa-i spuna tatalui sau: \"tata, de ce tu esti blond, mama este blonda si eu sunt mai negru la culoare si seman cu binefacatorul nostru?\"
In acest caz orbul ar fi fost mult mai fericit daca ar fi fost si surd.
Ai prins miscarea?

Uite cum sta treaba. Poezia este buna spui un adevar, poate, la un moment dat fiecare din noi si-ar dori sa fie orb, surd sau mut. Macar pentru putin timp.
Macar atata timp cat sa nu vada sa nu auda sau sa nu spuna ceva ce i-ar face rau.

Cu explicatia stai mai rau.
Explicatia ta nu \"bate\" cu poezia.
Prins-ai miscarea?

Nefericirea e o stare normala pentru poezie,e motorul, chiar atunci cind firavul, gingasul Ghiocel scoate capul din zapada, intr-o prea timpurie primavara...

Mego,prietene, cind vorbeam cu Anton faceam deja literatura, FABULAM. Nu ma lua prea in tragic. Am vazut atitea orori la viata mea, ca uneori mi-am dorit sa nu fi vazut nimic, niciodata. Altori am fost fericit ca am avut posibilitatea sa vad adevarate minuni si am multumit Divinitatii pentru asta!
Viata e ciudata si ca dinsa sintem noi.Te prinzi?
Ai dreptate, cu explicatiile sint la pamint... Asta e, sper sa nu ma certe toti colegii de pe site, luindu-ma prea in serios!

Dupa perdeaua pleoapelor orbul tau a pierdut lumina,dar i-ai dat sansa sa viseze frumos!!:)

Cînd după perdeaua pleoapelor apare întunericul, nu ne mai rămîne decît să visăm Lumina, prietene Ciprian Iacob!