Frunze pe-alee;
suflarea rece-a toamnei
îmi zorește pașii.
Se înserează;
agonia frunzelor
sub pașii-mi repezi.
Apare luna;
din crengi sări o frunză
să o salute.
O seară, diferită de celelalte
Imi cânți la ghitară
« Le pénitencier » căci tu știi…
Sufletul mi se încântă de fericire
S-ar transforma-n sunete
Pentru a renaște între degetele tale
Þi-ar
Decorul e in forma de scoica…
o scoica alba învaluita-n aburi
din curcubeu
o voce tandra patrunde-n atmosfera,
precipitata de emotii noi, virgine
pielea se zgribuleste
corpul se cutremura
frunză arămie
prin timidele-i nervuri
cântă la harpă toamna
copaci renăscuți
pe trupurile crude
se prelinge ploaia
struguri
de sub tălpile goale
țâșnește, în arome, mustul
4
cerul îl port pe umeri aproape întotdeauna
când e soare se pot vedea chiar si stelele
uneori îl pierd se scufunda într-un manunchi de curcubeie
atunci e ca un colt de rai
alteori tuna si fulgera
ieri am prins soarele în mâna dreapta,
într-o atingere transparenta
mi-am împletit pe trup zulufii-i aurii
l-am rugat sa-ti alunge tristetea si
sa topeasca cristalele lichide
(tacute dar atat
Iute precum fulgerul
a aparut
ravasind totul
înaltând spirit si trup
amestecându-le
metamorfozându-le în nori si stânci
Curand va pleca
tot ca fulgerul
desirând întregul
în resturi de
Brate de piatra
înconjoara straveziu
trupul vântului.
Vantul printre stanci.
Satul de hoinareala
se odihneste.
Trupul straveziu
în bratele stâncilor
se odihneste.
Si-unduie
de-as fi vânt macar o zi..
c-o mâna as îndeparta norii
cu cealalta as saruta zorii
as dansa in ritmul ploii,
monoton sau in rafale
as rasfoi paginile de cuart ale marii
patrunzându-i
atata emotie ca uitasem sa zambim
ne priveam uitându-ne în acelasi punct
i-am spus “seara flamingo”…
malul zâmbea-n petale de nuferi roz
îti amintesti cum faceam piruete?!
ma inaltasem cu
Decor in forma de scoica…
o scoica alba învaluita-n aburi
din curcubeu
o voce tandra patrunde-n atmosfera,
precipitata de emotii noi, virgine
pielea se zgribuleste
corpul se cutremura
îl incita cu trupul amurg
si respiratia eterica
îsi arunca neputinta de a iubi
dezvaluindu-se intr-o suita
de clipe nepamântene
îi simte prezenta torida
iubind, privind
cu ochi de
simt cum ma lasa puterile
ma lasi si tu
se presupunea ca ma vei lua de aripa
inaltându-ma
scuturându-ma
amintindu-mi cum e sa zbori
sa-mi lipesti apoi talpile de pamant
in devenire
dar
RC