Iluzii pierdute,
balzaciene,
dureros de obsesive
vin si pleaca
nepasatoare
precum anotimpurile,
mareele
si viata.
Iluzii regasite
in zambete
si priviri tacite,
in gesturi si
Si iar vrei tu ca din uitare
Sa stralucesc cu-n curcubeu
Sa pot sa fiu din nou o floare
Buchet al sufletului tau ?!…
Cu al meu suflu sa te-nfior
Sa-mi canti un vers pe note de dor
Pasii pe
Decembrie a sosit din nou
Se-asterne-n mantii de ninsoare
Acel feeric si ludic tablou
Albind tot ce-ntalneste-n cale.
In flori de cristal se-ntrupeaza
Pe ritm de viscol el valseaza
Cu-arome
Ai plecat fara sa spui
Poate stiai sau poate nu…
M-ai asteptat
Te-am visat
Am ajuns prea tarziu
Plecasesi.
Vocea mea ti-a fost ultimul murmur
pe care l-ai luat cu tine,
ca si visele
E timpul sa apari din nou
Zambind in pete aramii - tablou
cu aceleasi intelesuri si culori,
Un dulce paradis de flori,
buchet de-arome si-alte stari
de bucurie, regasire, dor...
Toamna m-a prins in jocul ei,
In dans de ploi pe-ntinse-alei,
Cu zambetele-i ruginii
Si veverite mici, zglobii.
M-a sedus ca niciodata
Far\'sa cer mi s-a dat toata
Cand furioasa in
Frunze pe-alee;
suflarea rece-a toamnei
îmi zorește pașii.
Se înserează;
agonia frunzelor
sub pașii-mi repezi.
Apare luna;
din crengi sări o frunză
să o salute.
sa sublimam tacerea
cu sunete albastre
impletite-n dor salbatic
sa netezim coapsele tari de piatra cruda
incrustata-n asteptarea ritualului
sa sfidam cu nonsalanta privirile
Ploua-ncet si trist,
din gene obosite
de atata dor.
Ploua in rafale.
Razboiul stelelor cu
nouri si fulgeri.
Ploua albastru
din ceruri fara astre
si aripi
Dezbraca-ma de tot, alunga sfiala,
gandul temator, cuvantul sabie,
privirea fulger, saruta-mi aripa...
si hai sa coloram obrazul palid al Lunii
cu strigatele noastre, ritual
din tabla
Brate de piatra
înconjoara straveziu
trupul vântului.
Vantul printre stanci.
Satul de hoinareala
se odihneste.
Trupul straveziu
în bratele stâncilor
se odihneste.
Si-unduie
Du-te invartindu-te
si da-mi pace;
m-ai inveninat destul,
lovindu-ma
de toti peretii astia
negri
ca lignitul,
umezi
de parc-ar fi trecut
o armata de melci,
reci atingeri de serpi.
Ai
Astazi mi-au crescut talpile
mai lungi, mai largi, mai fine,
purtandu-ma alb peste carari.
Alunecand
peste privirile iernii
mi-au rasarit
ghiocei in plete si
mi s-au copt merele-n
Asterneam ganduri printre
frunze,
trandafiri
si brazi cu ace galbene.
Eram prinsa in jocul cuvintelor
si ele, cuvintele,
ma prinsesera in jocul lor.
N-am vazut cand
si de unde-ai
Nu aveam dreptul
Sa te las,
Indragostindu-te de mine.
Nu aveai dreptul
Sa ma lasi,
Indragostindu-ma de tine.
Dar ne-am lasat
il al dulcelui pacat
ce din noi s-a infruptat
ca un lup
RC