Joc sau realitate?

..sau poate teama de a recunoaste si de a accepta ceea ce simti. Zic si eu..pentru ca..daca am inteles bine versurile..pot spune ca am trecut si eu prin ceva asemanator..de altfel..ca toata lumea.

depinde e ce vrei tu sa crezi ca e

... ca in matrix ;)

Multumesc pentru vizita fetelor!:)

Dana: ai dreptate...

Melina: eu as vrea sa cred ca nu...:)

Viața noastră adevărată e cea din gândul nostru...suntem cei din gând...așa cred eu...:)

si din gand dar si din inima, Veverito!;)

Poezia ta imi aduce o decizie:azi voi ^publica^ o poezie oarecum asemanatoare cu a ta, pe care ti-o dedic, daca nu e un gest prea pretentios. Imi plac ^dialogurile dezbracate^, iar raspunsul meu la acea suita de refuzuri este... vei vedea tu.

si mie-mi plac dialogurile dezbracate...dar sunt unele limite care se impun in cazul in care totul se reduce doar la dialog si unul din doi vrea mai mult!

sunt curioasa ce poem mi-ai dedicat!:)

am avut senzatia unui haiku multiplu, legat intr-o serie de deja-vu-uri.
continuarea intr-o emisiune viitoare?

continuarea?!...uneori e pozitiva, alteori negativa, alteori nu exista...in acest caz, m-am lamurit recent, nu exista...poate da, intr-un episod viitor...:)

nu m-am gandit ca ar putea reprezenta o succesiune de haiku-uri...:)

oricum, multumesc pentru vizita...e o premiera, nu?!...:)...sper sa nu ramana la stadiul asta doar...;)

^aroma de muguri verzi/ atitatori, obraznici^: astea nu-s ginduri entropice, draga Rodica, fiindca jocul nostru e real.

ba sunt...nu lega o imagine de ganduri...ce stii tu, ce gandeam noi?!...:)

ba sunt...nu lega imaginea aceea de ganduri...Ce stii tu ce ganduri ne strabateau capsoarele?!...:)