între nadir si zenit

Iata ca sunt prima care ma dau cu presupusul. Pentru iti stiu si primele incercari si cele de pe urma, progresul este evident, ba mai mult mi se par extraordinare versurile pentru le inteleg poate mai bine decat oricine de pe acest site..:.Nu astept decat poate in curand sa incepi sa publici pe \"hartie\". Asa cum spuneai si tu \"Eliberata, pasarea isi ia zorul\".. asa ti-ai luat si tu zborul din anonimat catre ... ce este mai frumos si pur...

Inca mai simt pe ploape \"aroma nopticoasa\" pe care in zadar incerc sa o inlocuiesc cu \"verde de Jacobs\" sa pot sa-ti savurez versurile, singurele care pot sa-mi vindece dorul numit \"Dor de Hera\" :)


~ Hera, Numai Bine ~

e pasărea phoenix, care, până să renască din pământul pregătit să-i dea aripile noi, dă o raită, suflet fiind, printre flora și fauna cerească... asemeni unui fum de pipă, invizibil, mă bântuie aroma ei noptic(i)oasă...

mi-a placut

simboluri , idei, imagini interesante


toate cele bune,

Dana, Horia, Octombrie, Cornel: va multumesc din suflet pentru trecere si aprecieri! ce m-as face eu fara voi?!..:) va pup si inspiratia sa fie cu voi!

Poezia incepe cu o imagine imposibila: pamantul soarbe fluidul vital, dar isi deschide arterele. Cele doua sa anuleaza reciproc.
O pasare nu se poate face tornada, decat daca tornada e fotografiata cu metafore si facuta credibila, astfel. Nu e cazul.

cautam pe internet pe paginile din romania despre nadir ( nu de alta dar dar asa ma numesc )
si ce sa vad am vazut si aceasta poezie care chiar mi-a placut deja cel putin 60 % din prietenii mei deja o \"folosec\"