A aparut, ca-n fiecare seara,
cu rochia-i neagra de catifea,
aceeasi si totusi mereu alta
cu zambetu-i alb, rotund
si obrajii pudrati cu stele.
Il asteapta cu-nfrigurare
noapte de
Singuratate si resemnare
tacand.
Doar trup de vant
si ceasuri curgatoare
cicatrizand.
Zambetul
i-a-nghetat pe buze-n amurg,
solemn asteptand
desprinderea de terestru.
Totu-i la fel pe
Astazi am hotarat s-o revad
si mi-am lungit din nou talpile
altfel cum as fi putut
sa-i mangai spinarea inghetata
sa-i rotunjesc umerii colturosi
s-o patrund de la un capat la
umbre jucause pe bratele-ti verzi de-atata eternitate
atrag privirile-mi ratacite in nucleul de ganduri entropice
batai de glasuri cu aripi cantatoare iti saruta umerii
dezbracati violent de
eram in acelasi grup de homo sapiens (pe meleaguri ioanniene)
din prima clipa ne-am lipit retinele intr-o lunga si chinuitor de placuta mirare
mirare de acel ceva inexplicabil si atat de
Seara de seara participi la ritual
imi tremuri de placere corpul
aluneci fierbinte intr-un aller-retour asiduu
incepand cu marul lui Adam si pana la calcai,
imi aburesti trupul cu lacrimi de
sa sublimam tacerea
cu sunete albastre
impletite-n dor salbatic
sa netezim coapsele tari de piatra cruda
incrustata-n asteptarea ritualului
sa sfidam cu nonsalanta privirile
Dezbraca-ma de tot, alunga sfiala,
gandul temator, cuvantul sabie,
privirea fulger, saruta-mi aripa...
si hai sa coloram obrazul palid al Lunii
cu strigatele noastre, ritual
din tabla
La inceput timizi,
pluteau in deriva
topiti de prea multa ezitare.
S-au jucat cu trupurile nude
inca albe,
inca sfioase,
inca fraged de inconstiente.
Acum cad nebuni
nebuni
Nu trebuie sa te simti vinovat
sub privirile mele
sa-ti opresti respiratia
sa uiti ca existi.
Ramai mereu verde.
Privirea mea nu-i nici rece,
nici acuzatoare.
E una contemplativa,
Astazi mi-au crescut talpile
mai lungi, mai largi, mai fine,
purtandu-ma alb peste carari.
Alunecand
peste privirile iernii
mi-au rasarit
ghiocei in plete si
mi s-au copt merele-n
Trupurile lor se unduie
in suflarea blanda a vantului,
isi tresar mugurii
cu soarele din soare,
isi ating bratele verzi, impreunandu-se…
Trupurile lor raman drepte
in suflarea aspra a
Te vreau inapoi, cand ai de gand sa revii?!
Parca nu as mai avea rost, nici pace
Imi vine sa imbratisez toti copacii
sa dansez cu ploaia, te-as saruta...
Ti-amintesti cum invarteam