Ce ciudat să am atâtea lucruri pe care tu le-ai atins
Ce ciudat să-ți spun ce simt când nu mă asculți...
Ca un cui în talpă mă doare singurătatea
Oare chiar așa dor mi-e de tine?
Îmi bârâie
Mă simt ca o stâncă
Prea puține brațe de fier mă sprijină în nebunia mea
Și prea puține ploi îmi nimeresc ochii
Cimentați... intr-o formă banală
Mă simt ca și când nu te-am avut
Întuneric
Fără tine doar visele mai îngenunchează
Perseverente își fac loc printre gânduri
Tot săpând cu târnacoapele nopții
Tot săpând...umbra
Lumină
Fără tine doar ochii mai
Te căutau pe tine...
Cu mâinile pe genunchi încerc să-mi amintesc
Unde te-am ascuns ultima oară.
Prea puțin ,spuneai
Prea puțin să închizi ochii când e deja întuneric
Hai să
Nu ți-am spus nimic
Nu ți-am arătat niciodată cum te caută
Ochii noaptea
Și buzele cum ard când nu mă respiri
Am fost crudă și astăzi mă răsplătești
Cu același soi de cruzime,
Ca un fel
Eu nu iubesc licuricii
Nici măcar nu-i simpatizez,mă fură lumină
Și nici un cuvânt nu ajunge mai departe de gât.
Un ochi îmi sângerează și tu pacifistule
Întorci capul
Am uitat rugăciunea
Cum să mai plâng durerea ta
Când nici pe a mea nu mai pot?
Ochii
Sălcii, mă întreabă
De ce ascunzi ploaia în sân?
Mă fac că nu aud.
Palmele
Transpirate,mă strâng
Și gura
Mă mușcă de
Ciudat ,când te doare
Chiar partea pe care n-o mai ai
Râdea orbul
Cu jumătate de pumn încleștat
Doar amintirile mai aduc ,din când în când
Reportaje de pe front
Și umbra unor vești
Cad frunzele zdrelite pe trotuare
Și visele mor albe lângă noi...o umbră,un copac
o amânare și dragostea cu radical din doi
Atâta geometrie și tristețe,o linie,un cerc sau un pătrat
Un
Păsări mari și fără glas treceau prin văzduh
Ca niște pete,ca niste umbre
Se căutau în ochi,dincolo de ochi,dincolo de aripi
Prin aerul înghețat și îmbâcsit de tristețe
O tristețe amară
Iubește-mă cu totul
În zilele când îti miros a depărtări,
În zilele în care nu există drumuri
Pe care să umbli și nici porți la care să bați
Căutându-mă
Respiră prin mine și spune-mi cum trupul
Te visam într-un colț de somn răstignit
Înfipt adânc în carnea unui flutur orb
Ce s-a oprit din zborul liniștit
În clipa-n care-am încetat să te mai sorb
Culorile curgeau suav din tine
Musteam de tristeți plăpâde,plângeam înainte de-a fi
Și mama n-aveam să mă nască,un gând colorat între spini.
Doar tu mă suflai lumină,doar tu mă cântai dimineață,
Foșnind periferic în mine a
Diminețile mele se derulează contra cronometru,
pe o frunză de soare ce se leagănă a somn
Delirând lumină
Păsările încep să bată din aripi tremurând emoție
Și cuvintele arțagoase îmi
O să mă trezesc intr-o dimineață
Si o să mă apuc să iubesc florile
O să plâng două-trei petale pentru tine și
Căteva pentru libera incăpățânare
Poate asa ,semaforul va rămâne mereu
O simfonie ciudata a sentimentelor
Iti acompaniaza plecarea din mine,
Si m-ar costa ceva suflet
Sa te urasc mai mult decat te urasc
In dimineata asta spanzurata
De cerul gurii...
N-am venit pentru a ramane
Si totusi...
Te-am iubit, brusc si intens
-Ca ploile de vara-
Fara spatiu si timp.
Acum e liniste din nou.Imi aprind o tigara
Si imi lipesc fruntea de
La ce bun sa mai caut cuvintele ?Oricum nu-mi folosesc la nimic...ma simt exact ca un detinut caruia i se pune la dispozitie dintr-o data liberatatea si nu stie in ce directie sa se indrepte.
In genunchi,cu mainile-n poala
Modelam omuleti imaginari
Ca o boala
Nepamanteana din care-mi rasari
Intuneric
Ochii...i-ai invatat sa priveasca
Si alte trupuri goale
Sanii
Cat mi-as dori sa ma desprind din mine si sa zbor
Departe,deasupra norilor portocalii ce curg
Suav ,pe panza nedesenata de sub genele tale
Sa ma alatur celor ce stiu sa cumpere uitarea
Cu
Schiloade brate obosite
Incearca sa opreasca (cumva)
Zborul tau sculptat
Dar tu n-ai cum sa stii
N-ai cum s-auzi
Seara nebuna ce se da
Singura-n leagan,
Si tonele de plans
CS