Catalina Stanescu

Vino sa-ti spun ceva la ureche Inger vagabond -cel rastignit in el insusi- E timpul lepadarii de sine Si vreau sa mergem impreuna \"Sa vindem pielea ursului din padure\" Si sa ne

A fost o data o portocala... O portocala trista din care dezertase Un sambure de adevar Mai dau o data cu zarul Si observ cu stupoare Ca punctele au dezertat (si ele) -in fata

Ai iubit vreodata fara speranta ,lumina Lichida? Taci?Spune-mi ceva,vorbeste cu mine Fii acra,pastoasa,acida ! Virgina cu gust de praline Muiere perfida Izvor de carni

Venise seara, te auzeam cum plângi - O umbră închegată în ude așternuturi- Cu mâinile întinse părea că vrei să strângi La pieptul tău cirezile de fluturi Iar ochii tăi ca două flori ovale, Ca

Taci!Taci ma ca te pocnesc -Cu o oda dementa,fluida,stridenta- (Prelinsa in constiinta mea atrofiata, In piciorusul meu trist cu ochi sateni si talpa beata) Intre fluxuri de cuvinte

Ploua... Simt o durere acuta in cosul pieptului,picioarele mi-au amortit si mii de cutite imi strapung carnea,ochii mi s-au umflat ca la melc iar lacrimile,ah lacrimile ma impiedica sa citesc mai

Aduna-mi umerii reci sub palme,precum Doi snopi imbratisati Intre albeata unor cuvinte incoltite Ce sparg inchisori de plans. Precum o pasare curgatoare In noaptea jupuita de vaz Pe

Iubeam ursii portocalii Cu blana tabacita si unsuroasa Iubeam ursii aceaia atat de mult Incat de fiecare data cand Aveam crize de personalitate Le taiam capul Mestec rumegus si

Era o camera mica,goala,cu peretii albi Si o lumina pastoasa mocnea in ferestrele acoperite cu scanduri El statea intr-un colt,cu capul pe genunchi si din cand in cand mai ridica

Tanjeam dupa primaveri insangerate si noroioase Vara,cand umbra unui fost curcubeu amnezic Cadea trista deasupra statiei de taximetre, Deasupra Laptariei plina de aristrocrati boemi Cadea

Te rup din mine,ieri,atat de calma si tacuta Ma rup din tine,azi,la fel de calma si de muta Ingenunchez pe marul lui adam si ti l-as frange, De as putea opri aceasta rupere,cu sange Ma dori

Te respiram praf In acea dimineata de octombrie Oblica si ciufuta... Ciorile nu mai aveau ochi Si frigul mirosea crud A ceapa... O vaca belicoasa Pastea sfarcul Cercului din jurul

Uneori ma trezesc noaptea: Lumina aprinsa-mi sfaraie-n orbite, Radioul imi face harakiri cu acelasi bazait Inchiriat si gura mi-e amara,amara Iar glasul castrat Incerc sa-mi smulg capul din

Imi cresteau in par nuci plictisiti Fosnind in miez a crud si parca Oglinzile mimau orgasmul picurand In galben,rosu,verde-broasca... Iar din tablouri evadau Femei neterminate Cu sanii

Curgeam in tine plumb Uscat Pe buze... Culorile-ti tineau Privirea-n palmele Confuze In primaveri cosite Necitet pe Burta De-o oarba,surda Si nepriceputa Croitoreasa Cu dinti de

As fi vrut sa pot ramane asa,muta Cu ochii pironiti in tavanul sangeriu Persecutat indelung de igrasie, De leganatul becului pe care scria Necitet si decolorat:100W, Si de culorile soaptelor

Privesc uneori pe fereastra Fara sa vad nimic.... Nici macar umbra mea dizlocata Nu-mi bucura simtirea Si dau vina pe iarna Ce sa mutat cu totul in mine. Pe vanzatoarea de la chiosc Ce-mi

Stateam atarnati,undeva,pe marginea unui cerc Doar noi doi si fumurile de tigara Picurate pe geamurile imaginare Ce ne opreau caderea. Cuvintele se opreau in gat Inexplicabil, eram amandoi

Nu mai bate! De ce insisti sa ti se deschida, Cand vezi ca aici nu sta nimeni? Am plecat din mine demult, Desculta de cuvinte, Si m-am asezat undeva,intr-un colt De ureche,pe umbra

Fosnea tacerea printre gandurile oftate si aproape ca-i simteam rasuflarea pe tample,calda si umeda la fel ca buzele tale... ce ma imbatau ,in zborul meu de vrabie oarba Clipeam a dor cand

Cand treci pierdut printre oglinzi tu nu ai umbra Fiinta ta atat de alba ,de (pre)lunga Cu maini intinse catre nicaieri Si ochii tai incercanati ce-aduc a vata Se pierd in miezul gol al

In zbaterea de gene desculte si uscate, Parea ca cete mari de ingeri trec spre moarte Tacuti paseau pe umbre si aschii mari de vina Muscau unul din altul,lumina din lumina Se dezbracau de ochi,de

Stii...uneori te parasesc in gand, Tacuta imi strang in valiza Toate cuvintele sughitate, Oftaturile lungi si sterpe, Fiecare vis ciobit de nepasare... Nu-ti las nimic niciodata Nici macar