Transformare
Mă simt ca o stâncă Prea puține brațe de fier mă sprijină în nebunia mea Și prea puține ploi îmi nimeresc ochii Cimentați... intr-o formă banală Mă simt ca și când nu te-am avut
Ca intr-un film mut si vechi...ochii
Cum să mai plâng durerea ta Când nici pe a mea nu mai pot? Ochii Sălcii, mă întreabă De ce ascunzi ploaia în sân? Mă fac că nu aud. Palmele Transpirate,mă strâng Și gura Mă mușcă de
Azi
Mi-au căzut aripile Și cerul a căzut Atât de jos încât Chiar fără ele l-aș putea atinge!
Necunoscutule
Iubește-mă cu totul În zilele când îti miros a depărtări, În zilele în care nu există drumuri Pe care să umbli și nici porți la care să bați Căutându-mă Respiră prin mine și spune-mi cum trupul
Și mama n-aveam să mă nască
Musteam de tristeți plăpâde,plângeam înainte de-a fi Și mama n-aveam să mă nască,un gând colorat între spini. Doar tu mă suflai lumină,doar tu mă cântai dimineață, Foșnind periferic în mine a
Dimineți contra cronometru
Diminețile mele se derulează contra cronometru, pe o frunză de soare ce se leagănă a somn Delirând lumină Păsările încep să bată din aripi tremurând emoție Și cuvintele arțagoase îmi
O să mă trezesc
O să mă trezesc intr-o dimineață Si o să mă apuc să iubesc florile O să plâng două-trei petale pentru tine și Căteva pentru libera incăpățânare Poate asa ,semaforul va rămâne mereu
Si m-ar costa ceva suflet
O simfonie ciudata a sentimentelor Iti acompaniaza plecarea din mine, Si m-ar costa ceva suflet Sa te urasc mai mult decat te urasc In dimineata asta spanzurata De cerul gurii...
Dedicatie linistii
De mult nu te mai stiu, Nu-mi mai picuri in sange Ca o soapta de dragoste, Si culorile tale s-au estompat In ochii
Ca o boala
In genunchi,cu mainile-n poala Modelam omuleti imaginari Ca o boala Nepamanteana din care-mi rasari Intuneric Ochii...i-ai invatat sa priveasca Si alte trupuri goale Sanii
Azi pe cine minti?
Schiloade brate obosite Incearca sa opreasca (cumva) Zborul tau sculptat Dar tu n-ai cum sa stii N-ai cum s-auzi Seara nebuna ce se da Singura-n leagan, Si tonele de plans
Genunchiul tau musca
Vino sa-ti spun ceva la ureche Inger vagabond -cel rastignit in el insusi- E timpul lepadarii de sine Si vreau sa mergem impreuna \"Sa vindem pielea ursului din padure\" Si sa ne
Divort nocturn
A fost o data o portocala... O portocala trista din care dezertase Un sambure de adevar Mai dau o data cu zarul Si observ cu stupoare Ca punctele au dezertat (si ele) -in fata
Virgina cu gust de praline
Ai iubit vreodata fara speranta ,lumina Lichida? Taci?Spune-mi ceva,vorbeste cu mine Fii acra,pastoasa,acida ! Virgina cu gust de praline Muiere perfida Izvor de carni
Te auzeam cum plângi
Venise seara, te auzeam cum plângi - O umbră închegată în ude așternuturi- Cu mâinile întinse părea că vrei să strângi La pieptul tău cirezile de fluturi Iar ochii tăi ca două flori ovale, Ca
Obsesie verde
Taci!Taci ma ca te pocnesc -Cu o oda dementa,fluida,stridenta- (Prelinsa in constiinta mea atrofiata, In piciorusul meu trist cu ochi sateni si talpa beata) Intre fluxuri de cuvinte
Rugaciunea umbrei denaturate
Aduna-mi umerii reci sub palme,precum Doi snopi imbratisati Intre albeata unor cuvinte incoltite Ce sparg inchisori de plans. Precum o pasare curgatoare In noaptea jupuita de vaz Pe
O destinatie spre infinite destinatii
Iubeam ursii portocalii Cu blana tabacita si unsuroasa Iubeam ursii aceaia atat de mult Incat de fiecare data cand Aveam crize de personalitate Le taiam capul Mestec rumegus si
Poezie pe dos si bere Am\"ara\"
Tanjeam dupa primaveri insangerate si noroioase Vara,cand umbra unui fost curcubeu amnezic Cadea trista deasupra statiei de taximetre, Deasupra Laptariei plina de aristrocrati boemi Cadea
Te rup din mine,ieri...
Te rup din mine,ieri,atat de calma si tacuta Ma rup din tine,azi,la fel de calma si de muta Ingenunchez pe marul lui adam si ti l-as frange, De as putea opri aceasta rupere,cu sange Ma dori
Confesiune cu lumina aprinsa
Uneori ma trezesc noaptea: Lumina aprinsa-mi sfaraie-n orbite, Radioul imi face harakiri cu acelasi bazait Inchiriat si gura mi-e amara,amara Iar glasul castrat Incerc sa-mi smulg capul din
Mi-e sila de tacere
Imi cresteau in par nuci plictisiti Fosnind in miez a crud si parca Oglinzile mimau orgasmul picurand In galben,rosu,verde-broasca... Iar din tablouri evadau Femei neterminate Cu sanii
Curgeam in tine plumb
Curgeam in tine plumb Uscat Pe buze... Culorile-ti tineau Privirea-n palmele Confuze In primaveri cosite Necitet pe Burta De-o oarba,surda Si nepriceputa Croitoreasa Cu dinti de
Primavara botanica
As fi vrut sa pot ramane asa,muta Cu ochii pironiti in tavanul sangeriu Persecutat indelung de igrasie, De leganatul becului pe care scria Necitet si decolorat:100W, Si de culorile soaptelor
