Catalina Stanescu

Ce ciudat să am atâtea lucruri pe care tu le-ai atins Ce ciudat să-ți spun ce simt când nu mă asculți... Ca un cui în talpă mă doare singurătatea Oare chiar așa dor mi-e de tine? Îmi bârâie

Mi-au căzut aripile Și cerul a căzut Atât de jos încât Chiar fără ele l-aș putea atinge!

E toamna ,zic... Auzi?E toamna! Si totusi parca nu ma doare Talpa, cand iti mangaii frunzele Si nici crengile tale nu ma mai dor Cand imi rafir degetele prin ele. Orbeste-ma cu felul tau de a

As vrea sa traiesc Dar lumina imi pare Prea plina de tine As vrea sa mor... Dar si atunci, Tarana ar avea gustul tau.

Te ascundeai mereu sub pretexte bizare Sub pancarde si tomberoane murdare In jocul nostru de-a orbii, Ranjind sfidator legai corbii De unghii, cu funii de ceara. -Ce pasare ciudata- spune-ai

Lasa-ma sa plang Rotunda sau in colturi, Pe fondurile transparente Si fetele de mese in patratele, Pe marginea cuvintelor De care ne-am impiedicat Tinandu-ne de mana, Lasa-ma sa cad

Te rup din mine,ieri,atat de calma si tacuta Ma rup din tine,azi,la fel de calma si de muta Ingenunchez pe marul lui adam si ti l-as frange, De as putea opri aceasta rupere,cu sange Ma dori

De m-ar primi cerul De m-ar cuprinde marea, Poate as reusi sa uit Poate as reusi sa adorm ! Asa cum faceam inainte cand buzele tale Sarutau pamantul sub degetele ascutite Ale iernii. Dar

Ce bine e sa ...flori Sa dori Sa mori Sa zbori Mai sus de nori Sa plangi si iar sa dori Sa ofilesti si iar sa...flori Sa te cutremuri si sa mori In vorbe dulci fara culori In timp ce

Cum să mai plâng durerea ta Când nici pe a mea nu mai pot? Ochii Sălcii, mă întreabă De ce ascunzi ploaia în sân? Mă fac că nu aud. Palmele Transpirate,mă strâng Și gura Mă mușcă de

A inceput sa ploua...trist Iar gandurile imi aluneca Pe pietrele ude Ma impiedic de picaturi Si uneori...cad zambind Lacrimi sunt oare stropii? Parca i-as plange De prin adanci

Taci!Taci ma ca te pocnesc -Cu o oda dementa,fluida,stridenta- (Prelinsa in constiinta mea atrofiata, In piciorusul meu trist cu ochi sateni si talpa beata) Intre fluxuri de cuvinte

Mi s-au impiedicat cuvintele De panza paienjenului orb Ce-si dansa urma Pe cerul gurii Ingenuncheate...in fata ferestrei zabrelite Isi primesc soarele in patratele Impletindu-l cu clipe

Tanjeam dupa primaveri insangerate si noroioase Vara,cand umbra unui fost curcubeu amnezic Cadea trista deasupra statiei de taximetre, Deasupra Laptariei plina de aristrocrati boemi Cadea

In fiecare dimineata Pe langa ceasca mare de cafea Imi strecurai zambind,dulceata De \"minciunele\" ,cu perdea Nici furculite nu aveai in casa, Nici scobitori, nici sare fina Aveai o sare

As fi putut sa te iubesc altfel Atunci,demult cand ochii tai Mangaiau sfiosi urmele pasilor Imprimati in asfalt Si palmele tale ardeau Precum o balada trista de toamna As fi putut sa te

Stateam atarnati,undeva,pe marginea unui cerc Doar noi doi si fumurile de tigara Picurate pe geamurile imaginare Ce ne opreau caderea. Cuvintele se opreau in gat Inexplicabil, eram amandoi

Au inceput sa-mi curga genele Peste versurile nescrise Ce-mi dansau salbatice Pe omoplatii buzelor vestejite. Au inceput sa-mi curga ideile Adanci si verzi, Mustind de clorofila Tocmai acum

Uneori ma trezesc Smulgandu-mi meticulos Penele din aripi Una cate una Indurand durerea ne-zborului Oh!Numai genele-mi-harpa Imi mai coloreaza auzul Prin clinchetul dulce Al lacrimilor Voi

La inceput a fost o larva(una mica) Statea lipita de corzile vocale Si-mi strica galbenul sunetului de flaut Era o scarba nenorocita de care nu puteam scapa,cuvintele imi ieseau la suprafata

Uneori ma trezesc noaptea: Lumina aprinsa-mi sfaraie-n orbite, Radioul imi face harakiri cu acelasi bazait Inchiriat si gura mi-e amara,amara Iar glasul castrat Incerc sa-mi smulg capul din

Odata mi-am muiat Calcaiul intr-un nor! Si-n coborare (ah,ce pacat) Cred c-am uitat sa zbor... Aripi de fluturi pe pleoape-mi danseaza ciudat Formand curcubee-n spirala boite cu pudra de

...abia astazi am simtit mirosul reavan al frunzelor pictate in noroi,abia astazi,imi tot repet ca o masinarie stricata...abia astazi am vazut ca e toamna... Si uite,a inceput si ploaia.Marunta si

Fosnea tacerea printre gandurile oftate si aproape ca-i simteam rasuflarea pe tample,calda si umeda la fel ca buzele tale... ce ma imbatau ,in zborul meu de vrabie oarba Clipeam a dor cand