Catalina Stanescu

Ieri am murit Intr-un spital cu peretii goi Si mucegaiti,fara pamant Fara maini,fara dinti Intr-o zi in care ploua peste noi Peste magazii si tarabe, Peste mosteniri si testamente Intr-o zi

As fi putut sa te iubesc altfel Atunci,demult cand ochii tai Mangaiau sfiosi urmele pasilor Imprimati in asfalt Si palmele tale ardeau Precum o balada trista de toamna As fi putut sa te

Ingrata si bipeda ma nasc a doua oara Oftata, ma desfac in umbre de cuvinte, Ma scald in lungi acorduri de vioara Pe scanduri reci,langa icoane sfinte...

Lasa-ma sa plang Rotunda sau in colturi, Pe fondurile transparente Si fetele de mese in patratele, Pe marginea cuvintelor De care ne-am impiedicat Tinandu-ne de mana, Lasa-ma sa cad

Lumini difuze clipocesc in brad Mirosul de rasina ma imbata Colindele pe tample parca-mi cad Dar fara farmecul de alta data... Picura lin pe geamuri seara Si cosurile fumega

Lumea e imensa,un pian Infinit la care nu poti Canta pentru ca nu stai Pe scaunul potrivit. Lumea asta are de toate Numai sfarsit nu... E ciudat Toate ar trebui sa se

Ingeri-fluturi cu aripile decazute Merg in sir indian spre centrul pietei Legati de bratele crucii Si patul meu acum e inconjurat De stalpi negri si grei Ce isi intind umbrele Spre

-Nu ma`s gandi la nimic- Daca as sta -pe margini de palme- -Aninand surd...aninand mut- Impreuna cu -cei verzi,cei plansi,cei nerostiti- Intr-un haotic -delir cu papusi de guma- -Dincolo de

Au inceput sa-mi curga genele Peste versurile nescrise Ce-mi dansau salbatice Pe omoplatii buzelor vestejite. Au inceput sa-mi curga ideile Adanci si verzi, Mustind de clorofila Tocmai acum

Pe fondul verde, Doi ingeri decapitati Bateau din aripi in sens invers. Pictorul ciung uitase sa-i decoreze... Meritau cel putin o medalie Da domnule pictor,cel putin o medalie Va rog

[...] nu stiu sa cant la chitara si nici macar nu ma pot asocia fara a fi penibila la un cor,nu stiu bancuri cu nebuni,nu-s o dansatoare pasionata,nu stiu sa ma fac interesanta (sau cel putin

-Ce vrei sa spui? -Vreau sa spun ca esti o proasta daca nu crezi in vise... -Prost esti tu ma uratule,viata nu e chiar un un basm iar visele nu-ti dau de mancare. -Mdea,ma rog,cum zici tu.

Te ascundeai mereu sub pretexte bizare Sub pancarde si tomberoane murdare In jocul nostru de-a orbii, Ranjind sfidator legai corbii De unghii, cu funii de ceara. -Ce pasare ciudata- spune-ai

Magnetul tainei inapoi ma strange cu putere Si-aripi subtiri ,despaturite imi tremura Stravezii, alungand soarele prelins la subsuori. Iar fluturii beti de mine danseza salbatic In larvele lor

Am inceput sa ascult cum imi picura, Suspinul metalic al frunzelor bronzate Departe-n adancimile imense a unei lumi in plamadire, Precum copii carpiti pe intuneric in camasa vietii. Mi-am batut

Mereu am privit ploaia din spatele unui geam. Acasa printre perdelele de atica confectionate de mama,la camin impreuna cu alte cateva zeci de fete si chiar in excursiile ieftine pe Ceahlau. Imi

E toamna ,zic... Auzi?E toamna! Si totusi parca nu ma doare Talpa, cand iti mangaii frunzele Si nici crengile tale nu ma mai dor Cand imi rafir degetele prin ele. Orbeste-ma cu felul tau de a

Suntem frati de lumina Pelerini ce strabat Spatii imense. Tu si Eu am ajuns Pana acolo in acele luni Ce se invartesc In jurul lui Arcturus cel rosu. Am salasuit in trupul Insectelor

Ce daca nu-ti adorm in poala, Si parul nu te las sa-mi impletesti? Mare scofala M-am saturat sa-mi torni povesti. Satula sunt de Fat-Frumos cu ghiulurile-i de aur Si de Ileana-cosan-iarba rasa-n

Ce bine e sa ...flori Sa dori Sa mori Sa zbori Mai sus de nori Sa plangi si iar sa dori Sa ofilesti si iar sa...flori Sa te cutremuri si sa mori In vorbe dulci fara culori In timp ce

In fiecare dimineata Pe langa ceasca mare de cafea Imi strecurai zambind,dulceata De \"minciunele\" ,cu perdea Nici furculite nu aveai in casa, Nici scobitori, nici sare fina Aveai o sare

Uneori ma trezesc Smulgandu-mi meticulos Penele din aripi Una cate una Indurand durerea ne-zborului Oh!Numai genele-mi-harpa Imi mai coloreaza auzul Prin clinchetul dulce Al lacrimilor Voi

Ce usor este uneori sa treci de la iubire la ura,de la fericire la disperare si de la durere la nebunie.Intre ele nu este decat un pas pe care oricum il faci,inainte sau inapoi,ajungi la acelasi

...abia astazi am simtit mirosul reavan al frunzelor pictate in noroi,abia astazi,imi tot repet ca o masinarie stricata...abia astazi am vazut ca e toamna... Si uite,a inceput si ploaia.Marunta si