Mediu
Am inceput sa ascult cum imi picura,
Suspinul metalic al frunzelor bronzate
Departe-n adancimile imense a unei lumi in plamadire,
Precum copii carpiti pe intuneric in camasa vietii.
Mi-am batut in buze pionezele dintilor,sa nu te mai pot striga
Iar strigatul meu decolorat sa nu-ti mai spanzure
Ochii de sira spinari.Ah,patinatorule...
Mi-ai zgariat gheata din vena capilara
Si mi-ai muscat mobila,peretii si teracota sufletului
Cu dintii muteniei.Apoi te-ai culcat la mine in poala
Si mi-ai spus sa nu-mi fie sila de membranele tale,
Mototolite,moi si putrede ce ti le inchipuiai aripi.
Purtai mandru pe frunte o lampa de flacari,o corabie
Mica si un ochi de gaina,iar in palma stanga
O furnica manca din painea imuiata in sangele meu.
Nu mai plange!
Caci nu pot sa aplaud cu singura mea mana
Si fara sa vrei ma vei impinge la trafic de sentimente...
Ah,sobolanul meu cu aripi
Uite...in jurul tau creste iarba...
002.219
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Catalina Stanescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Catalina Stanescu. “In jurul tau creste iarba.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalina-stanescu/jurnal/30021/in-jurul-tau-creste-iarbaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
