Catalina Stanescu

Uneori ma simt ca un bibelou ciudat Framantat indelung De mana unui mester betiv Si nebun... Un fluture caruia I-ai rupt aripile in copilarie, Din joaca sau pur si simplu Din

La inceput a fost o larva(una mica) Statea lipita de corzile vocale Si-mi strica galbenul sunetului de flaut Era o scarba nenorocita de care nu puteam scapa,cuvintele imi ieseau la suprafata

Imi plange cenusa din vatra a foc Burlanele-s roase in tabla de lacrimi Tavanul e ud si crapat intr-un loc Iar sufletu-mi moare in groaznice patimi Podeaua e rece si geamul e spart Namolul

De m-ar primi cerul De m-ar cuprinde marea, Poate as reusi sa uit Poate as reusi sa adorm ! Asa cum faceam inainte cand buzele tale Sarutau pamantul sub degetele ascutite Ale iernii. Dar

Sunt goala si privesc absenta La inima cum zace, Urasc fiinta-mi neprezenta Mintindu-ma ca-mi place. Pacatul sta si el la rand Varsat cumva pe transparenta, Iar eu ma duc si

S-a intamplat candva sa-mi ninga pe obrazul pictat in culori pastelate S-a intamplat sa-mi biciue mintea bolnava o groaza de-amintiri ce le crezusem uitate Era o zi mata ca si cerul de plumb ce-mi

Odata mi-am muiat Calcaiul intr-un nor! Si-n coborare (ah,ce pacat) Cred c-am uitat sa zbor... Aripi de fluturi pe pleoape-mi danseaza ciudat Formand curcubee-n spirala boite cu pudra de

Vad paharul murdar Din care-am sorbit prea setoasa Stamina de nuferi-cianura apoasa Duhul meu, Pelerin intarziat peste chipuri de ceara Ramane-ncuiat

Intre noi e un fulger de gheata Ca un fir de tamaie Iar cuvintele mele in aer Lacrimeaza pe nespusele tale dorinte Impletindu-se in osul-inima Adanc,tot mai adanc. Ce-ar fi sa incepem un

Ti-am aratat un pescarus negru Iar tu mi-ai spus:zboara! Ti-am aratat stelele Si tu mi-ai zis:dute...fa-le umbra Atunci ti-am aratat un mar Rosu...copt Dar tu mi-ai spus:Cauta viermele Si

Mi-e dor de lenea somnului Iar stelele sunt mai mari decat ieri. Si mai putine cu una... Tu nu ma cunosti Si ma frangi...cu fiecare cuvant in plus As mai fi vrut sa-ti spun ceva Dar gandul meu

As vrea sa traiesc Dar lumina imi pare Prea plina de tine As vrea sa mor... Dar si atunci, Tarana ar avea gustul tau.

Mi s-au impiedicat cuvintele De panza paienjenului orb Ce-si dansa urma Pe cerul gurii Ingenuncheate...in fata ferestrei zabrelite Isi primesc soarele in patratele Impletindu-l cu clipe

A inceput sa ploua...trist Iar gandurile imi aluneca Pe pietrele ude Ma impiedic de picaturi Si uneori...cad zambind Lacrimi sunt oare stropii? Parca i-as plange De prin adanci

Nu ma gandesc la nimic Macin o farama de stanca Cu miez grizonat In incisivii timpului Si tacerea ma invaluie Intr-un fel de resemnare

Ai fost brazdat cu plug de lemn si sapa Cu lacrimi si cu sange ai fos udat, Dorit de catre altii, imbiat Sa fii al lor mormant sau capatat Sa fii pamant. Cu drag ei te-au cantat si te-au udat

Mirata inchid ochii ce-mi devin sticlosi Si ma ridic incet fara suflare, Pe masa-n colt inca mai zace-o floare Iar imprejuru-mi plang tacuti babe si mosi. As vrea sa strig si sa le spun ca-i