Poezie
Judecata de Apoi
1 min lectură·
Mediu
Mirata inchid ochii ce-mi devin sticlosi
Si ma ridic incet fara suflare,
Pe masa-n colt inca mai zace-o floare
Iar imprejuru-mi plang tacuti babe si mosi.
As vrea sa strig si sa le spun ca-i bine,
C\'o poarta se deschide spre trecut,
Ca diavoli vad ranjind cu chipul slut
Si ingerii venind agale catre mine.
Apoi Te vad... tinand balanta-n mana
Si cantarind atent la tot ce am facut.
In fata Ta si gandul imi ramane mut,
O clipa mi se pare acum o saptamana.
Dar deodata iti incrunti spranceana
Si diavoli vad ranjind rautacios,
Un iad macabru se deschide-n jos
Si brusc un zambet Iti lumina geana.
Cu mana Ta deschizi o poarta spre uitare
Iar ingerii ma poarta lin pe sus,
Departe-n zare vad cum moare un apus
Si-un rasarit pe mine cade:sunt o floare!
O mana ma desprinde de pamant
Iar eu urmez batranu-n drumul catre casa
Batranul pune floarea-n colt de masa
Spre a urma cadavrul in mormant.
Si astfel om si floare impreuna
Tacuti urmeaza drumul spre mormant,
Deasupra-i cer, deasupra e pamant,
Si-o judecata de apoi afara tuna.
044153
0
A doua jumatate a poeziei, pe care m-am surprins citind-o cu voce tare in singuratatea camerei, justifica chiar si 1-2 versuri mai slabe (\"Dar deodata iti incrunti spranceana\").